Libertate - Gabriela Ichim

Libertate

            De câte ori colind prin parc, văd câte un bătrân darnic aruncând cu generozitate bucăți de pâine porumbeilor care își fac veacul aici. Aceștia se năpustesc precum lăcustele asupra unui lan de grâu. Nu se sinchisesc de oamenii grăbiți care trec în valuri printre ei și continuă să ciugulească firimiturile. Toți ai orașului sunt stăpânii lor. Sunt sălbatici și domestici în același timp. Fiecare trecător se îndură să le arunce câte ceva. Îi vedem pe turlele bisericilor, pe acoperișuri, pe trotuar, pe stradă. Copiii îi fugăresc adesea. Ochii le sclipesc de încântare când îi văd înălțându-se în zbor. Foșnetul aripilor lor sună ca o eliberare. Ce spectacol sublim e să privești un stol de înaripate care se înalță spre cer! Este imaginea libertății. Păsările nu sunt constrânse de atâtea limite precum oamenii. Pot zbura unde vor ele și când vor. Lumea toată este casa lor. În schimb, oamenii pot zbura pe aripile imaginației, dând frâu liber creativității, ceea ce păsările nu pot face. Totuși, mulți oameni rămân încorsetați, deoarece nu au curaj să fie creativi, să fie ei înșiși, să fie altfel. Oamenii care au avut acest curaj au rămas în istorie, fiind considerați genii. Scriitori sunt creativi prin excelență, sunt oameni liberi. Avem de învățat de la păsări cum să zburăm prin viață: liberi. Îmi amintesc niște versuri din cunoscuta poezie „Învață de la toate”: „Învață de la păsări să fii mai mult în zbor/ Învață de la toate, că totu-i trecător.”

Gabriela Ichim