Scenariu fără frică

De la etajul cinci nu vei vedea niciodata mai mult decât forme ce se mişcă ameţitor pe străzi, căutând taxiuri sau intrând în blocul de vis a vis. Pe scări întotdeauna vei auzi paşi străini şi uşi închise ameninţător. Lumina
nu va fi veşnic închisă şi vei sta cu frica în sân atunci când ştii că ea trebuie să se întoarcă acasă. Poate că ai văzut prea multe filme despre răpiri sau poate că ţi-ai dat seama că într-o zi, cheia nu se va mai auzii în broască şi paşii de pe hol vor intra în alte case.

De când îţi este ţie frică de singurătate?
Poate de când ai început să aprinzi lumina pe balcon atunci când vrei să dormi. Sau poate de când închizi uşa de trei ori înainte de a te întoarce la geam şi a privi imaginile cu oameni ce se derulează pe repede-înainte în faţa ta.



Nu se aud claxoane de maşini şi nici urletele copilului de la doi. E atât de linişte între cei patru pereţi decoraţi cu linii curbate gri încât uneori te întrebi dacă nu te-ai îngropat singur în aşteptarea ei; a celei ce nu se mai arată. A-ţi mutila inima nu mai ajută la nimic, au dispărut toate: şi haine şi parfum. Şi ea.
Încă priveşti pe geam, aşteptând ca vibraţiile telefonului să te trezească şi ea să nu fie doar un
contur umplut cu negru.

Autor: Mihăila Andreea Nicoleta (Duduş)

http://dudus-uita-sa-viseze.blogspot.ro/ 

                                                                                                                   Revista Orizonturi Literare nr.1