Psalm culinar - Marian Hotca

în fiecare seară
nășteam o mămăligă

din cucuruzul
dulce ca o nectarină

iar mâța
coleșerul sta să-ți lingă

crezând că-i blat
zemos de savarină

ah! astralii aburi
de tocană pârgălită

răstoarnă sfinții
din fadele icoane

când sosul tău de
ceapă îl savuram cu pită

laptele de capră
se țârcotea-n bidoane

și-un sfânt sătul
de postul strămoșesc

s-a așezat la
masă lăsându-și ocinașul

mâncând cu noi
ospățul atât de omenesc

pe sobă acum
psalmodia rântașul

preacuvioasă oală
ce cădelnițezi bucate

mai sfântă și
curată ca Ierusalimul

în tine eu
fiert-am păcate...

de-s pur, sătul
și roșu ca rubinul

în sudoare
frunții mele izvorât-a chiar mirul

prin laboșe
sublime mâncarea fluiera

iar vinul și-a
desfăcut un pic clondirul

și-n gura
sfântului el se tot mulgea

tot raiul lumii
petrece în bucătărie

la blidul meu
sosit-au preacinstite

iar Dumnezeu și
Sf. Petru trăgeau câte-o tărie

eu cu Maria Sfântă
le preparam clătite