Pastila cu gust de depresie - de Andreea Violeta Bobe

Pastila cu gust de depresie

            De vreo două săptămâni Llerg a început să aibă crize de nervi, insomnii, iar pastilele nu reuşeau decât să-i amâne episoadele depresive. Ceaiul de tei şi cutia cu calmante nu lipseau de pe noptiera lui. Adeseori seara se ducea în depozitul de medicamente ca să-şi administreze singur supradoze de iluzii. Extazul nu dura mai mult de câteva ceasuri, iar după încetarea efectului starea lui se agrava. Singurul moment de bucurie era vizita muzicienilor de la teatrul din oraş. Clipele petrecute alături de alţi instrumentişti îi vindecau rănile spiritului. Chiar şi pentru un criminal arta reprezintă un izvor nesecat de libertate şi iubire sinceră. Cu ajutorul ei, oamenii, dar şi fiinţele umanoide îşi revarsă-n valuri dogoritoare latura frumoasă a personalităţii lor, leagă prietenii pe viaţă, apoi mor cu zâmbetul pe buze. Din păcate nu toţi reuşesc să-şi facă prieteni, iar marea majoritate a acestora sfârşesc în mod cumplit, singuri, uitaţi de lume. Exact în aceeaşi situaţie era Llerg. De cinci luni de zile de când au plecat muzicienii în străinătate se simţea străin în propriul conac. Pasiunile sale artistice se ofileau pe zi ce trece. În locul veseliei, petrecerilor s-a aşternut depresia. Nici măcar romanele ruseşti nu mai ofereau acea savoare ca în vremurile de demult. Cam de vreo cinci ani de când a dispărut Genoveva întreg universul s-a ruinat.

            Genoveva era un înger căzut care cutreierea lumea în speranţa de a-şi găsi alt scop decât cel impus de providenţă. Prima intersectare între cei doi a avut loc atunci când Llerg a răpit un grup de copii dintr-un sătuc, iar Genoveva a încercat să-i salveze. În urma bătăliei ea a căzut răpusă de drujba nemiloasă. Aripile ei erau tăiate de la baza coastelor, toracele i-a fost spart sub impactul obiectului tăios, două degete i-au zburat la cinci metrii distanţă de trup. Pur şi simplu îngerul era înfrânt de o banală unealtă omenească. Când s-a apropiat să-i reteze capul Llerg a simţit pentru prima oară un sentiment cu totul ciudat. Pur şi simplu nu putea să ia viaţa acelei fiinţe care zăcea într-o baltă de sânge. Pentru prima dată în existenţa lui ca semidemon Lerg a simţit mila, acest sentiment pe care fiinţele întunecate nu-l pot inţelege, dar de care se folosesc ca să manipuleze oamenii. În loc s-o omoare a dus-o în conacul său. În laboratorul de la demisol a ţinut-o sub observaţie câteva săptămâni, apoi după vindecare i-a donat unul din rinichi. A încercat să-i refacă degetele, aripile, dar corpul nu a mai recunoscut vechile mădulare. La scurt timp Genoveva a dispărut.

            De atunci Llerg s-a scufundat în întunericul minţii sale. Ucide fără bucurie şi mănâncă în silă victimele. Singura alinare este cutia de pe noptieră. Din ea serveşte pastila cu gust de depresie.