Prezentare de carte: Împăratul de ceară
Sub semnul biruinţei,”Împăratul de ceară (“Editura Singur, Târgovişte, 2012) mă readuce în actualitatea literară după o absenţă de două decenii în care am trăit o frumoasă poveste de viaţă într-o localitate din Moldova.Timpul nu s-a scurs în zadar, a şlefuit diamantul cuvintelor din poeme mai vechi conferindu-le strălucire alături de cele mai noi.Volumul conţine şi o poezie tradusă în limba italiană de fiica mea Denisa. Coperta şi ilustraţiile sunt semnate de artistul plastic sibian Mirel Bucur. Fotografia de pe coperta 4 este realizată de fiica mea Alice,astfel mi se reflectă imaginea reală prin ochiul unui copil de 12 ani.
“Împăratul de ceară” s-a născut din propria cenuşă.
După ani buni de trudă, ardere interioară, cartea a văzut lumina tiparului în toamna anului 2012 când prezicerile mayaşe bântuiau omenirea.După o grea perioadă datorată unei probleme de sănătate, Dumnezeu mi-a arătat că socotelile mele cu lumea aceasta nu erau încheiate, aveam ceva special de înfăptuit, de spus şi de dăruit. Lumină revenită în viaţa mea, această carte a fost scrisă mai întâi pentru cei care nu m-au uitat. Am căutat iubirea departe, dincolo de moarte, în cioburi de cer, în ceara nu topită ci întârită suflată cu praf magic, prin universuri imaginare sau cărări care traversează când munţi, când ape din ocean, din izvoare sau din ceşti de cafea pe aripi de înger.
“Impăratul de ceară” s-a născut dintr-un joc.
În urmă cu două decenii, la uşa biroului meu din redacţia unui ziar sibian a bătut un tânăr îmbrăcat în blugi albi,cu mirarea gândirii din ochii poetului Lucian Blaga în priviri,cu o invitaţie în mână căreia i-am dat curs. În acea seară la o şedinţă de cenaclu aveam să descopăr un poet talentat care a şi confirmat în timp.După 20 de ani l-am regăsit pe Facebook şi, într-un joc, am început să scriem poezii din trecut sau prezent.Astfel a luat contur poezia “Noapte bună, Domniţă”, o provocare frumos colorată în nuanţe ludice. La poarta sufletului meu a bătut aşadar poetul Doru Ştefan Dăncuş, directorul Editurii Singur şi mi-a spus în dulcele lui grai moroşan: “No, măi fată, hai să facem cartea până nu vine sfârşitul lumii, că e păcat să ţii aurul ăla prin sertare în timp ce prin lume…”
"Împăratul de ceară" s-a născut din dor.
Dor de ai mei, dor de mama rămasă în Sibiu, dor de Sibiul meu de suflet, dor de fiica mea din Italia, dor de copilul din mine…poate de aceea cartea a avut în primul rând impact la generaţia tânără. Unii au venit personal în localitatea mea să mă cunoască, unii au postat fotografii în care zâmbeau cu cartea în mână, mulţi mi-au scris mesaje, au postat pe site-urile lor poezii din volum.Vechii prieteni au început să îmi trimită cărţile lor pe care le-am citit cu drag, am legat prietenii noi printre cititori, prieteni din Italia,Israel, America, Germania mi-au tradus poeziile sau le-au publicat în revistele lor.
Poate poezia să deschidă porţi închise?
Aceasta a fost întrebarea care m-a urmărit de când am început să scriu.Deloc întâmplător, prima poezie consemnată în cronici – aici am a aduce mulţumiri celor care au scris despre carte – a fost “Oraşul cu o mie de ţări”. Poemul a fost publicat înainte de ’89 în Revista Transilvania, a avut ecou pentru că în acea perioadă de ani tulburi şi social şi politic era un vis îndrăzneţ să scrii despre vise sub ghilotina cenzurii comuniste: “Ţii minte oraşul cu o mie de ţări?/ne spuneau că există în vis/ că în el nu visează nimeni/ am călătorit pe acel meleag şi am visat/ că o mie de ţări fiecare avea./Dar zidul cu o mie de sori?”
Azi, când au toate porţile şi graniţele deschise, tinerii au perceput acest poem ca pe un bun prilej de discuţii cu părinţii despre trecut.O altă poezie despre acele vremuri în care s-au regăsit cei mai mulţi din prietenii mei este “Generaţia de strigoi”, despre noi , “generaţa care bântuim vitrinele librăriilor/ care încă mai vrem şi mai ştim/ să citim”.
Nu întâmplător am ales pentru deschiderea volumului un articol pe care l-am publicat în 1991 pe când eram redactor la un ziar sibian, intitulat “Cerbul şi gardul”, despre jertfa de sânge adusă în numele libertăţii cucerite cu sacrificiul tinerilor ucişi în Revoluţie.
Îmi aştern poezia în slujba celor care cred, care speră, care iubesc, care au un ideal. Nutresc speranţa că poezia vindecă răni, dă la o parte perdeaua de întuneric şi incununează franjurii timpului într-un buchet peren, face ordine printre culorile curcubeului cu mâna divină care ştie să scrie şi pe cer şi pe ape.
Suntem în pragul Sărbătorilor de iarnă, vă urez din suflet “La mulţi ani!” şi “din argintul din oglindă/Gabriela vă colindă/de ani buni cu sănătate/pân’ la următoarea carte”. Undeva, în primăvară…
Până atunci nu pot decât să sper că “Împăratul de ceară” va ajunge de pe rafturile librăriilor în casele voastre.
Autor: Gabriela Ana Bălan
- Revista Orizonturi Literare -
Adresă de contact pentru cei care doresc să cumpere cartea: gabi.balan57@yahoo.com
“Împăratul de ceară” s-a născut din propria cenuşă.
După ani buni de trudă, ardere interioară, cartea a văzut lumina tiparului în toamna anului 2012 când prezicerile mayaşe bântuiau omenirea.După o grea perioadă datorată unei probleme de sănătate, Dumnezeu mi-a arătat că socotelile mele cu lumea aceasta nu erau încheiate, aveam ceva special de înfăptuit, de spus şi de dăruit. Lumină revenită în viaţa mea, această carte a fost scrisă mai întâi pentru cei care nu m-au uitat. Am căutat iubirea departe, dincolo de moarte, în cioburi de cer, în ceara nu topită ci întârită suflată cu praf magic, prin universuri imaginare sau cărări care traversează când munţi, când ape din ocean, din izvoare sau din ceşti de cafea pe aripi de înger.
“Impăratul de ceară” s-a născut dintr-un joc.
În urmă cu două decenii, la uşa biroului meu din redacţia unui ziar sibian a bătut un tânăr îmbrăcat în blugi albi,cu mirarea gândirii din ochii poetului Lucian Blaga în priviri,cu o invitaţie în mână căreia i-am dat curs. În acea seară la o şedinţă de cenaclu aveam să descopăr un poet talentat care a şi confirmat în timp.După 20 de ani l-am regăsit pe Facebook şi, într-un joc, am început să scriem poezii din trecut sau prezent.Astfel a luat contur poezia “Noapte bună, Domniţă”, o provocare frumos colorată în nuanţe ludice. La poarta sufletului meu a bătut aşadar poetul Doru Ştefan Dăncuş, directorul Editurii Singur şi mi-a spus în dulcele lui grai moroşan: “No, măi fată, hai să facem cartea până nu vine sfârşitul lumii, că e păcat să ţii aurul ăla prin sertare în timp ce prin lume…”
"Împăratul de ceară" s-a născut din dor.
Dor de ai mei, dor de mama rămasă în Sibiu, dor de Sibiul meu de suflet, dor de fiica mea din Italia, dor de copilul din mine…poate de aceea cartea a avut în primul rând impact la generaţia tânără. Unii au venit personal în localitatea mea să mă cunoască, unii au postat fotografii în care zâmbeau cu cartea în mână, mulţi mi-au scris mesaje, au postat pe site-urile lor poezii din volum.Vechii prieteni au început să îmi trimită cărţile lor pe care le-am citit cu drag, am legat prietenii noi printre cititori, prieteni din Italia,Israel, America, Germania mi-au tradus poeziile sau le-au publicat în revistele lor.
Poate poezia să deschidă porţi închise?
Aceasta a fost întrebarea care m-a urmărit de când am început să scriu.Deloc întâmplător, prima poezie consemnată în cronici – aici am a aduce mulţumiri celor care au scris despre carte – a fost “Oraşul cu o mie de ţări”. Poemul a fost publicat înainte de ’89 în Revista Transilvania, a avut ecou pentru că în acea perioadă de ani tulburi şi social şi politic era un vis îndrăzneţ să scrii despre vise sub ghilotina cenzurii comuniste: “Ţii minte oraşul cu o mie de ţări?/ne spuneau că există în vis/ că în el nu visează nimeni/ am călătorit pe acel meleag şi am visat/ că o mie de ţări fiecare avea./Dar zidul cu o mie de sori?”
Azi, când au toate porţile şi graniţele deschise, tinerii au perceput acest poem ca pe un bun prilej de discuţii cu părinţii despre trecut.O altă poezie despre acele vremuri în care s-au regăsit cei mai mulţi din prietenii mei este “Generaţia de strigoi”, despre noi , “generaţa care bântuim vitrinele librăriilor/ care încă mai vrem şi mai ştim/ să citim”.
Nu întâmplător am ales pentru deschiderea volumului un articol pe care l-am publicat în 1991 pe când eram redactor la un ziar sibian, intitulat “Cerbul şi gardul”, despre jertfa de sânge adusă în numele libertăţii cucerite cu sacrificiul tinerilor ucişi în Revoluţie.
Îmi aştern poezia în slujba celor care cred, care speră, care iubesc, care au un ideal. Nutresc speranţa că poezia vindecă răni, dă la o parte perdeaua de întuneric şi incununează franjurii timpului într-un buchet peren, face ordine printre culorile curcubeului cu mâna divină care ştie să scrie şi pe cer şi pe ape.
Suntem în pragul Sărbătorilor de iarnă, vă urez din suflet “La mulţi ani!” şi “din argintul din oglindă/Gabriela vă colindă/de ani buni cu sănătate/pân’ la următoarea carte”. Undeva, în primăvară…
Până atunci nu pot decât să sper că “Împăratul de ceară” va ajunge de pe rafturile librăriilor în casele voastre.
Autor: Gabriela Ana Bălan
- Revista Orizonturi Literare -
Adresă de contact pentru cei care doresc să cumpere cartea: gabi.balan57@yahoo.com
Niciun comentariu:
Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.