Ziua în care ea a renunțat - Voicu Geanina

Cu pumni sfărmați am încep să bat
Din porți în porți, în toate inimile care tac,
Dar toate au rămas ca ziduri prăbușite de beton,
Scăldate de aceleași lacrimi ce curg la unison.


Te-am îndrăgit în zilele frumoase cu flori de vară,
Te-am adorat în zile rele, ca marea cea mai clară,
Și te-am îmbrățișat în zile mai puțin frumoase, să reaprind tăciunii
Cu sensuri duble de eu, tu și restul lumii.


Am obosit să sper că spinii inimilor iar vor înflori
Și că mintea celor întunecați se va trezi.
Vreau să ard tot ce-i vechi pe ruguri, în imensa vale,
Vreau să ard viața, să nu o stingă nicio mare.


Căci izgonit-am fost din brațele-ți de soare,
Ce mi-au topit din suflet toți norii de ninsoare,
M-au izgonit înfățișări pribegi și sunete amare,
Ai fost și ai rămas o pace trecătoare.


Îmi blestem soarta că tu nu mi-ai răspuns
Și jur că ochii tăi rătăcitori mi-au fost de-ajuns,
Dar mâine voi privi spre cer la stoluri de cocori,
Zâmbind la al tău zâmbet, trecându-mă fiori.