Când este recomandat să ne ducem copilul la psiholog?

COMUNICAT
DE PRESĂ

Când
este recomandat

să ne
ducem copilul la psiholog?

       Pentru mulți părinți din România, mersul la psiholog reprezintă una dintre
ultimele soluții pe care aceștia le accesează, atunci când vor să rezolve
dificultățile prin care trec copiii lor. De multe ori, aceștia apelează la
ajutorul unui specialist abia atunci când epuizează toate variantele și
constată că problema lor nu numai că nu a dispărut, dar s-a și acutizat.

Pentru a preveni și a combate agravarea situației, specialiștii în
psihologia copilului și adolescentului de la Minnie Psychological Center au identificat
cele mai frecvente zece semne care arată că juniorul are nevoie de ajutorul
unui psiholog. Totodată, doctorul în psihologieGeanina Cucu-Ciuhan, profesor universitar și directorul Centrului,
subliniază faptul că problemelede natură psihologică nu apar doar la copiii
hiperactivi (de multe ori numiți “obraznici”), darși la copiii
exagerat de cuminți. Cele zece semne sunt:

(1) 
Nu vorbește deloc sau vorbește foarte puțin

Deși are vârsta corespunzătoare, nu înţelege ceea ce-i spuneţi, nu
vorbeşte deloc, nu are un limbaj funcţional (nu foloseşte cuvintele cu scopul
de a comunica) și vorbeşte foarte puţin. De asemenea, psihologul Geanina Cucu-Ciuhan afirmă că juniorul are nevoie
de consultul unui specialist și atunci când nu vă priveşte când îi vorbiţi sau
îl strigați, preferă jocul solitar şi evită interacţiunea socială, pare absent
sau “în lumea lui”, se joacă inadecvat (de ex. analizează sau învârte roţile
unei maşinuţe), îi lipsește jocul simbolic (nu se poate preface că un obiect
este altceva decât este în realitate, nu se poate juca de-a…).

(2) 
Este neatent, hiperactiv sau impulsiv

Copilul întâmpină dificultăți în activitatea școlară atunci când este
neatent (neatent la detalii, greşeşte din neglijenţă, pare că nu ascultă, are
dificultăţi în menţinerea atenţiei un timp îndelungat, prezintă dificultăţi în
ceea ce priveşte organizarea activităţilor, uită sau pierde obiecte etc.), este
hiperactiv (este în continuă mişcare, are dificultăţi în a rămâne aşezat în
situaţiile care presupun acest lucru, se agită şi se foieşte pe scaun, aleargă
şi se caţără excesiv), este impulsiv (vorbeşte neîntrebat, răspunde la
întrebări înainte ca acestea să fie complet formulate, are dificultăţi în a-şi
aştepta rândul, îi întrerupe frecvent pe ceilalţi).

(3) 
Nu reușește să-și însușească scrisul, cititul și
abilitățile de calcul

Dacă observăm că micuțul nostru nu reușește, după o perioadă, să învețe
să scrie, să citească sau nu reușește să realizeze operațiuni de calcul, atunci
când ceilalți clasă fac aceste lucruri cu ușurință, atunci părinții trebuie să
remarce rapid aceste probleme și să apeleze la ajutorul unui psiholog. Dacă
micuțul rămâne mult în urma celorlalți colegi, situația se va înrăutăți și se
vor instala stări precum anxietatea, frustrarea sau chiar depresia.

(4) 
Nu are control sfincterian sau și-a pierdut această
abilitate

Dacă observați că după vârsta de 3 ani, copilul dumneavoastră își pierde
controlul sfincterian, este foarte important să apelați atât la medicul de
familie, cât și la psiholog, pentru o evaluare complexă a copilului atât din
punct de vedere fiziologic, cât și psihologic. “Când enurezisul se manifestă
la un copil de vârstă şcolară, el este o regresie pe scara achiziţiilor
generată de o situaţie conflictuală. Este o formă de apărare patologică, o
modalitate prin care copilul încearcă inconştient să atragă atenţia anturajului
asupra unei situaţii pe care n-o poate tolera. Atitudinea anturajulul are darul
de a întări simptomul. Astfel, pe măsură ce toleranţa celor din jur scade,
manifestările copilului câştigă în complexitate, apărând elemente astenice şi obsesiv-fobice
ce se reflectă in personalitatea copilului (devine timid, nesigur, şi chiar
fricos).”, declarăpsihologulGeaninaCucu-Ciuhan, directorulMinnie Psychological Center.

(5) 
Are mișcări involuntare la nivelul feței sau la
nivelul corpului

Părințiiîși pot da seamacăjuniorulare ticuri,
atuncicândaceștiamanifestă diferite mişcări involuntare
la nivelul feţei (grimase) sau la nivelul altor părţi ale corpului.Ticul este experimentat de copil ca irezistibil, dar
poate fi suprimat pentru intervale variabile de timp. Ticurile pot apărea fie
în urma unor traume de natură psihologică, fie prin imitaţie, fie prin fixarea
unor mecanisme de apărare.

(6) 
Se enervează foarte ușor, este certăreț și sfidător

Un alt semn identificat de specialiști se referă la atitudinea
sfidătoare a copilului față de părinți sau față de cadrele didactice. “Dacă vă sfidează,
refuză vehement să se conformeze regulilor dumneavoastră sau ale profesorilor,
se enervează foarte ușor și îi enervează deliberat pe alții, se ceartă foarte
des cu adulții și este foarte greu de controlat, înseamnă că are nevoie de
ajutorul unui specialist pentru a învăța să-și să-și identifice și să-și controlezeemoțiile
negative care stau la baza pornirilor agresive și pentru a-l ajutasă-și
canalizeze energia și impulsivitatea spre activități constructive”, declară prof. univ. dr. GeaninaCucu-Ciuhan,
directorulMinnie Psychological Center.

(7) 
Are un comportament agresiv accentuat față de copii,
animale sau obiecte

Este un semn evident că părintele trebuie să meargă împreună cu juniorul
la psiholog, dacă acesta manifestă un comportament agresiv accentuat (ameninţă,
intimidează şi loveşte alţi copii sau animalele, distruge în mod deliberat
bunurile/proprietăţile altora, fură obiecte de valoare din case sau din maşini,
fuge de acasă sau lipseşte noaptea în ciuda interdicţiilor, chiuleşte de la şcoală).

(8) 
Are tulburări de alimentație și teamă accentuată de a nu
lua în greutate

Tulburările de alimentație și teama de a nu lua în greutate nu mai
reprezintă de mulți ani probleme care se întâlnesc la adulți, ci aceste
tulburări de comportament se regăsesc și în rândul copiilor și mai ales în
rândul adolescenților. Ne putem da seama dacă un copil sau adolescent are
nevoie de sprijinul unui psiholog dacă acesta prezintă tulburări în ceea ce
priveşte comportamentul alimentar şi o teamă accentuată de a nu lua în
greutate. Copiii și adolescenții diagnosticați
cu anorexie nervoasă suferă de regulă și de depresie, anxietate, precum și de
alte sindroame din categoria sănătății mintale. Acestea sunt cauzele serioase
pentru care ei se înfometează sau fac exerciţii fizice în exces pentru a-şi
menţine greutatea corporală mult sub greutatea recomandată. Totodată, după un
episod de mâncat compulsiv (îşi pierde controlul şi ingerează o cantitate mare
de alimente), recurge la diferite modalităţi inadecvate de control al greutăţi
(vărsături autoprovocate, abuzul de laxative sau diuretice, înfometare sau
exerciţii fizice în exces).

(9) 
Prezintă deteriorări în dezvoltarea limbajului receptiv
și/sau expresiv, deși dezvoltarea intelectuală generală este normală

Sunt suficiente cazuri în care un copil, chiar dacă o dezvoltare
intelectuală generală normală, să prezinte deteriorări accentuate în ceea ce
privește dezvoltarea limbajului receptiv și expresiv sau chiar ambele în
același timp. În aceste cazuri, copilul are dificultăţi în emiterea şi
utilizarea anumitor sunete, repetă sau prelungește anumite sunete sau prezintă
un spasm sau un blocaj la emiterea unor sunete. În toate cazurile, psihologul-logoped
îl poate ajuta pe copil să scape de aceste probleme.

(10)      
Are temeri excesive

Chiar și temerile excesive față de obiecte sau situații specifice (spre
exemplu fobiile de obiecte ascuțite sau de a folosi liftul, de a vorbi în
public etc.) reprezintă semne clare că juniorul are nevoie de ajutorulul unui
psiholog. “Există copii care prezintă o teamă exagerată de obiecte sau
situații concrete, se panichează atunci când se separă de părinte sau doar
anticipează o prezumtivă separare, se trezesc frecvent noaptea din cauza
coșmarurilor, reconstruiesc prin joc repetativ sau prin desen situații care le-au
cauzat traume. În astfel de cazuri avem de-a face cu o formă de anxietate la
copil – fobie, anxietate socială sau, cel mai grav, sindrom de stres
posttraumatic, iar părintele trebuie să apeleze la consultul unui psiholog”, conchideprof. univ.dr. GeaninaCucu-Ciuhan, directorulMinnie Psychological Center.

Persoane de contact Prof. univ. dr. GeaninaCucu-Ciuhan DirectorulMinnie Psychological Center office@psihoterapie-copil.ro 0745098023

Transmite, Dr. Tănase Tasenţe Director General Plus Communication 0725465508