Te rog să fii tu - Profir Daniela

         Te rog să fii tu… Nu trebuie să știi totul. Sau să fii în multe feluri, complicate, noi, sofisticate. Trebuie să știi cum mă cheamă. Să știi să mă alinți. Să mă faci să râd, chiar și dimineața, mai ales dimineața. Trebuie să mă ții de mână, strâns sau ușor, cu o mână, cu ambele sau pentru totdeauna, în funcție de zi, de noi și de soare. Trebuie să știi când să-mi dai drumul. Și să ai incredere. Eu o să mă întorc, crede în mine. Să știi să rămâi bun și să ai răbdare.
             Să nu te superi când tac. Să nu te sperii când nu înțelegi. Să știi să mă duci la mare. Să știi să mă mângâi pe spate, înainte s-adorm. Să știi să mă suni de oriunde, când tună. Poți să fii oricum, de oriunde, cel mai banal om de pe o stradă fără nume, dintr-un oraș fără oameni. Nu trebuie să știi totul. Dar te rog să știi cum mă cheamă.
              Te  rog să mă ții de mână. Te rog să fii tu. Te rog să mă intrebi : TU CE MAI FACI?
             Una dintre cele mai personale întrebări din istoria omenirii, probabil. Ar fi trebuit să fie încoronată drept "regina întrebărilor" sau "împărăteasa prieteniei". Ar trebui, când pui această întrebare, să te aşezi comod spre a auzi răspunsul care te intereseză, dacă intenţia ta n-ar fi doar un automatism relaţional. Când colo, primeşti un "bine, dar tu?", care te ia pe nepregătite sau te pune în situaţia de a răspunde la fel de plat. Americanii au făcut din ea un salut, care ţine loc de "bună ziua" şi face reclama unei prietenii care şi-a ratat sensul. "How are you - good, and you" nu mai e decât introducerea pentru o conversaţie ce va ajunge într-o cu totul altă direcţie.
             Toti am avea de dat un răspuns lung, dacă am şti că interesează, cu adevărat, pe cineva ce mai facem. Toţi am avea de spus o poveste despre noi, dar cu cât creşte numărul celor care ne întreabă ce mai facem, cu atât, parcă, se împuinează numărul celor dispuşi să ne asculte.
            "Tu ce mai faci?" ar trebui, într-o variantă romantică, să fie o întrebare adresată sufletului unui om drag, despre care vrei să ştii, cu adevarat, cum îi merge, ce-l doare, ce-l frământă, ce probleme are, ce bucurii are de împărtăşit....E una dintre puţinele întrebări care ar fi trebuit să fie adresată, cu o privire adâncă, în ochii celuilalt şi cu un timp anume dedicat răspunsului.
               E întrebarea pe care-mi vine, mai degrabă, să o folosesc în loc de "te iubesc" şi "mi-e dor", căci mă simt mai puţin egoistă. Când îl întrebi pe omul care ţi-e cel mai drag "ce mai face" ar trebui să ştie că-ţi pasă, cu adevărat, şi că vrei să ştii detalii, nu şabloane. E ca şi când îi ceri permisiunea să te lase să intri în zona cea mai intimă a sentimentelor lui, iar dacă nu-ţi răspunde cu un "bine" sec, vei şti că te-a lasat.
               N-am idee de ce, oamenii care trăiesc, mult, împreună, uită să se mai întrebe "ce mai fac". Se trezesc unul lângă celălalt, ştiu, pe de rost, ce mănâncă la micul dejun, ce muzică le place, când pleacă şi când vin de la muncă, unde le place în vacanţă, dar nu mai ştiu "ce mai fac"... Târziu, când lucrurile nespuse şi-au făcut cochilie, descoperă că celălalt face cu totul altceva decât părea a face şi ar răspunde mai degrabă la întrebarea "tu cine eşti?". În loc să se întrebe seara, ochi în ochi, "ce mai fac", cei mai mulţi oameni îşi ţin sufletele ferecate şi mimează "binele" pe care îl anunţă, mereu......Sau sunt obsedaţi că fac rău şi nu mai ştiu nici care-i întrebarea, nici unde-s ochii celuilalt, nici care ar fi răspunsul autentic.
          E ciudat cînd ne întâlnim ca să ne spunem lucruri, iar când stăm la un metru de omul căruia   i-am înșirat în gând mii de cuvinte, atent selectate și puse în fraze special construite, nu putem scoate niciun sunet. Nu ne lasă mâinile, ochii, amintirile, gura, să scoatem nimic din tot ce e de  spus. Dar e de spus? Sau știu mai bine mâinile,
           Propun reabilitarea întrebării, macăr acolo unde, în suflete, mai sunt răspunsuri calde pentru oameni dragi .
         Te rog să fii tu şi să mă întrebi: Tu ce mai faci?

 Profir Daniela

Colegiul Naţional de Comerţ al ASEM, or.Chişinău, Republica Moldova

Revista ,, Orizonturi literare ”