Apariţie editorială: "Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!"

Apariţie editorială: "Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!",

roman memorialistic
de Ionuţ Caragea

     Editura eLiteratura din Bucureşti a publicat în februarie 2016 romanul
memorialistic "Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!", semnat de
Ionuţ Caragea.
Prefaţa romanului îi aparţine criticului literar Al. Cistelecan. Coperta a fost
realizată de Leo Orman. Ilustraţia copertei: 19 decembrie 2009: Montréal –
vedere din Hampstead Tower, etajul 22; fotografie de Ionuţ Caragea. Romanul se
poate comanda de la editura eLiteratura (e-mail: office@epublishers.info sau
tel: 0722 156 408), iar în curând va fi disponibil în librării (Eminescu,
Elefant etc.). Fragmente din roman şi alte informaţii:

http://www.ionutcaragea.ro/proza_files/gandul.htm

        Fragmentele de pe coperta a IV-a:

     „Ascultă-ţi gândul şi
împlineşte-ţi visele!” este un roman autobiografic în care sunt incluse
evenimentele normale şi „paranormale” care m-au ajutat să-mi găsesc drumul în
viaţă şi au contribuit la formarea mea ca poet. Rolul cel mai important în
această carte îl deţine „Gândul meu”, o entitate care mi-a oferit indicii
preţioase, călăuzindu-mă în momentele de rătăcire şi salvându-mă de nenumărate
ori în confruntarea cu bolile, singurătatea şi moartea. Consider că cititorii
pot trage învăţăminte folositoare de pe urma experienţelor mele şi se pot
identifica uşor cu personajele principale, fiind vorba, la urma urmelor, de
sentimente autentice şi gânduri pe care le poate avea orişicine. Cred că pentru
noi toţi se poate întâmpla un miracol atunci când suntem atenţi şi receptivi la
ceea ce ni se comunică la nivel subtil, atât din exterior, cât şi din interior.
Nu trebuie decât să ne punem mereu întrebări, să căutăm soluţii înspre binele
nostru şi al celorlalţi, iar răspunsurile nu vor întârzia să apară. (Ionuţ Caragea)

    Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi
visele! – cum se numeşte cartea de faţă – e o reconstrucţie biografică
scrupuloasă, asistată de o memorie acută, aproape de verva detaliilor şi a
preciziei, şi proiectată în convenţia unui dialog introspectiv, un fel de
divan, doar că nu al sufletului cu trupul, ci al poetului cu propria conştiinţă
(sau, cum zice autorul, cu propriul ”gînd” ca daimon). (...) E o confesiune de
sine cu miză decisivă pe ”sinceritate”, pe acurateţea concretă a peripeţiilor
şi pe interpretarea lor în orizontul unui destin. Ionuţ Caragea îşi retrăieşte
scriptural biografia, nu doar şi-o reaminteşte, în sensul că plonjonul în
amintire e atît de adînc şi de ”imediat” încît pasajele reamintite par de-a
dreptul retrăite. (...) Dialogul autobiografic e presărat cu salturi în poezie,
dar aceste intercalări de poeme nu şi-au propus să fie o antologie ilustrativă
pentru drumul parcurs de Ionuţ Caragea; ele se produc acolo unde temperatura
afectivă a discursului anamnetic şi introspectiv pus pe două voci se ridică şi
e nevoie de o sublimare a lui. (...) Aşadar, de la suferinţă la extaz, de la
angoasă la iluminare şi de la elegie la imn ar fi drumul pozitiv şi exemplar al
poeziei. În orice caz, Ionuţ Caragea pe el merge. (Al. Cistelecan)