Reflectie despre existenta - de Mariana Stoica

A mai trecut un  an si ninge peste noi

Cu vremuri vechi  apuse în clepsidră

Și ne-am trezit stingheri si singuri într-o joi

În ale timpului tentacule de hidră.

 

Cu resemnare-n suflet, în iris și-n artere

Privim tabloul magic al infinitului etern

Ce se așterne-n grabă c-o dulce adiere

Pe umerii Pământului, un simplu subaltern.

 

 Noi, fire de nisip  pe pleoapa vieții

Ne amăgim cu praf de stele–n gol

Cum noaptea  moare-n geana dimineții

Ne stingem tristi, actori fără  de rol.