Andrei şi Andreea - de Ghiuzan Gabriel

Andrei şi Andreea

Ghiuzan Gabriel

Andrei se trezește, se uită frenetic prin apartament, pe fereastră, pe sub pat: Andreea nu-i aici. Își ia geacă de piele și iese în stradă cu trauseu spre restaurant. Ajunge la local, un spațiu mic decorat cu gusturi de țoapă și finețuri de mitocan. Îl întreabă pe patron, singurul care lucrează acolo, unde este pachetul.

 -          Care pachet, dom’le? Ce îndrugi acolo?

 -          Pachetul, domnule. V-am vorbit despre el săptămâna trecută.

 -          Bă, tu ești beat? Pleacă de-aici.

 Patronul, un grăsan cu tricoul pătat de ulei, îl apucă puternic de braț și-l cară afară. Se petrecuse ceva, Andrei înmărmuri, cum să nu știe patronul de pachet? Gânduri cât mai răzlețe îi trec prin minte “Poate Andreea l-a luat și a vorbit cu patronul să nu-mi zică nimic. Dar dacă Andreea nici n-a fost aici?” Inima începe să-i bată puternic și observă că gură îi este uscată. Odinioară, după o noapte de răsfăț și senzualitate în cârciuma de la colț, venise casă și o găsi pe Andreea într-un maieu negru și chiloți de aceeași culoare. Nu avea sutien. Ea se năpusti asupra lui și începuse să-și satisfacă pornirile sălbatice, urmase o noapte de voluptuozitate. Trezit ca din vis, își amintește că aseară, împreună cu Andreea, fumase droguri, numai așa că să-i facă pe plac și ca să fie apreciat de ea, o țigară rulată duse la alta și tot așa. “Dacă nu există nici un pachet? Doamne, ce-i cu mine? Mai bine mă car de-aici cât mai repede.” Își încălcase principiile, el nu mai puse gură pe o țigară aromată niciodatăși simți cum șarpele negru al amorului propriu rănit îl mușcă de suflet, însă Andrei nu-și exteriorizează angoasă față de ea, ci se taxează singur în cuvinte dure. Făcuse asta doar ca să se mai culce odată cu ea, să-i simtă ardoarea care-i stimulează fiecare celulă din corp, îmbinându-se cu ea pe culmile extazului. O iubește mult, doar pentru ea, Andrei este doar un puștan care abia deschise ochii la lume, neexperimentat și naiv.

 Ajunge acasă și se întinde în pat. Trec câteva ceasuri și Andreea încă nu a venit. Își verifică telefonul, nici un apel, nici un mesaj. S-a făcut deja seară și grijile îl macină. Deja își imaginează scenarii, dacă cumva este acostată de țigani petrecăreţi”, sau poate e la altul. Într-un ceas târziu, aude cum cineva încearcă clanța, e Andreea, se simte mirosul, de Jägermeistercombinat cu Cola și de iarbă, până la Andrei. Este peste măsură de afumată, se citește asta în ochii ei lăsați și în lipsă ei de echilibru. Andrei rămâne mut ca un mormânt, îi este frică să-i reproșeze și să o supere. Femeia se întinde pe canapea și adoarme instant. Grijile lui Andrei se amplifică “Unde a fost de a băut așa mult? Cred că a și fumat... Doamne-ferește, ce mă fac eu cu femeia asta?” Își aprinde o țigară, stând pe balcon, contemplă asupra decadenței în care a ajuns iubita lui. Suspiciunile de infidelitate se intensifică, soneria de mesaj primit se aude din geaca ei și Andrei ia telefonul “Ce faci, frumoaso, ai ajung bine? Te aștept și mâine seară la mine să ne “cuibărim” la încă un “film””. Aruncă telefonul și intră în delir. Nu știe dacă să plângă sau să se scufunde într-o furie incontrolabilă, în schimb, începe să râdă isteric cu gesturi frenetice. Se duce la baie, fără să știe de ce, îl apucă plânsul văzându-și propriul chip adânc tulburat. Uitându-se la propria sa reflecție, vede doar o persoană slabă înrobită de patimă. Rămâne nedumerit: “Ce ar crede părinții mei dacă ar vedea ce fac? Mă droghez pânăîn cea mai mizeră condiție doar că să mă culc cu o față? Ce ar zice biata mea mamă, impovorata de muncă, despre mine? Ce ar zice tatăl meu dacă ar vedea cum mă las condus în lesă de o fustă?” Suferința îi devine și mai apăsătoare amintindu-și că, după ce a fumat cu Andreea noaptea trecută, ea se ridicase de pe canapea și se culca singură în pat, lăsându-l pe puști cu pasiunea neconsumată. Simți ghiarele tristeții, sfâșiindu-i sufletul ca un lup după o pradă beteagă. Copleșit de emoții, Andrei se întinde pe gresie și plânge până la răsărit. Pe nesimțite, ochii îi se închid și adoarme.

  La prânz se trezește cu dureri de cap și pielea aspră, simți un fior de dezgust rememorând cele petrecute. Deschide ușa băii și vede cum apartamentul său este iluminat cu o altă nuanța care așterne o atmosferă pașnică, pătrunde în sufletul său o stare de liniște absolută. Se relaxează, tensiunea acumulată i se stinse. Spre surprinderea lui, Andreea pregătise micul-dejun și făcuse cafeaua. Stă că un copil inocent pe canapea și se uită la televizor, zărindu-l pe Andrei, îi zâmbește larg și îl îmbrățișează dragostos că un copil inocent, neștiutor de nemernicia vieții. Fără să sufle o vorbă, îl privește galeș și își strecuara palmă într-a lui. Mergând încet și lin, parcă plutea, dar cu o finețe specific feminină, îl conduce până la pat. Se întind amândoi și se privesc unul la altul în ochi. Andreea parcă așteaptă ceva, el deja visează la cele ce vor urma. Andrei încearcă să o sărute dar ea îi face un semn delicat să se oprească. Folosind cersaful, îl leagă pe puști de pat. Dintr-un copil inocent se transformase într-o iubită înflăcărată, dar, fără să știe el, chipul ei disimulant ascunde un suflet putrezit. Uită de tot ce se întâmplase cu o seară înainte, captat de ceea ce vede. E copleșit de emoții, îi vrea trupul, îl vrea acum. Gânduri cât mai vulgare îi inundă mintea. Andreea îi sfâșie tricoul și îl descotorosește de pantaloni. Patima trupească își atinge apogeul. Luă un cub de gheață care îl plimbă pe gâtul puștiului până pe piept, pe abdomen și, într-un final, pe pelvis. Puștiul fierbe de ardoare, se simte deja chinuit de jocurile ei perverse. Cubul de gheață rămâne în acelas loc preț de câteva secunde, Andreea îl privește pe puști înlănțuit de tentații, zâmbește perfid. Femeia se apleacă încet și, lipindu-și buzele de pielea lui, înghite cubul de gheață, băiatul nu mai poate.

   Andreea este un viciu, o femeie care imită un ideal, cu un chip candid care cucerește afecțiunea oricui ce se uită la ea; doar un om mojic ar avea intenții vulgare față de ea. Brunetă, cu ochii căprui și tenul ciocolatiu, întotdeauna captează atenție bărbaților oriunde merge. Știe foarte bine asta și profită de naivitatea celor care cad în capcana ei afrodisiaca. O fire capricioasă, greu de impresionat, ușor de plictisit. Încă tânără și dornică să experimenteze anii scurți de tinerețe cât de mult poate. În copilărie a fost privată de libertate, având părinți bogați dar autoritari, era măcinată de invidie în timp ce-și asculta prietenele vorbind despre petrecerile la care se duceau sau despre băieții fermecați de șarmul lor feminin. Tânjea după o picătură de libertate, acum are paharul plin și-l savurează fără rezerve. Cu un tată ocupat de afaceri și o mamă pătimașă alcoolului, nu primea atenția de care are nevoie un copil. Până și în ziua de azi are momente în care se simte nedorită, simțind acelas gol lăuntric încă din copilărie.

  Andrei a cunoscut-o în liceu, o vedea în fiecare pauză, pe holul școlii și devenise deosebit de interesat de ea. Aflase de la prietenii lui că e majoră, cu încă un an de liceu, iar el doar un proaspăt boboc. Se simțea inferior față de orice băiat de vârstă ei care o curta. Totuși sentimentele puștiului rămase la fel de înflăcărate. Încerca să se convingă singur că se chinuie de prisos, ea nici măcar nu știa că există și singura lui posibilitate era să o admire în secret. În timpul orelor, se fâstâci numai gândindu-se la ea. Nu putea înțelege nimic din ce predau profesorii, căci în mintea lui se derulau năluciri amoroase. Încerca să asculte muzică de pe telefon, dar simțea că orice ritmică și vers au fost concepute doar pentru ea. Un gând îl străfulgeră “Sunt înrobit de iubire”; pesimist, se resemnase.

Întinși în pat și pătrunși de sudoarea de după, contemplează la planuri de viitor. Andrei arată reticiente, cunoscând fierea Andreei, știe că ceea ce vorbesc ei este doar un capriciu pentru ea. Cuprins de lacuna melancoliei, realizează, pentru prima dată, că ceea ce se petrece între ei este doar ceva de moment, doar o satisfacere a nevoilor efemere și nu poate zidi nimic temeinic cu ea. Totuși este înlănțuit de iubire oarbă, simțindu-i ecoul încă din adolescență. Cum ar putea să renunțe la o femeie ca ea? În văzul tututor, Andrei deține un trofeu de aur și asta îi satisface amorul propriu. Oare va mai întâlni o femeie de rangul ei sau va găsi tragerea de inimă în a se complace cu o femeie nedorită de mulți? Răscrucea de drumuri la care se află îl macină, simte că orice decizie ar lua are urmări nefericite. Se simte prost și are nevoie de mai multă certitudine. Femeia de care și-a legat ființa așa de tare ar fi liberă să-și găsească alt bărbat. Amintirile ei cu Andrei s-ar muta într-un colț obscur al minții, făcând loc la altele noi cu un alt bărbat. Întotdeauna a crezut că goliciunea trupului ei îi era exclusivă, îi este de neconceput să piardă până și acest privilegiu elementar. Altminteri, i-ar fi mai ușor, însă aceste gânduri îl tulbură până în rărunchi. Într-un moment de conmplatie, îl străfulgera gândul de a-i luă viață, că nici un bărbat să nu se bucure de ea și astfel, după logică lui, s-ar emancipa. La început, acest gând era o refulare, dar simplitatea soluției s-a revelat ca o posibilitate. Până la urmă, reneagă orice fel de intenție neagră.

  Își aprind amândoi câte o țigară și, stând în bucătărie, sorb din cafeaua proaspăt făcută. Andrei sta pe scaun doar în boxeri, ea stă rezemată de calorifer într-un tricou alb și larg, având chiloți negri. Discută fleacuri cu tematică cotidiană, precum ce a pățit vecinul lor, cu cine s-a maritatat celebritatea x sau câtă șpagă a luat primarul. Nu o mai înghite, începe să o privească ca o femeie oarecare, focul lăuntric care îl făcea să o privească ca pe o nestemată își pierde din intensitate. Îi privește cu dispreț orice gest de mângâiere specific feminin.Pe un ton zeflemitor, îl întreabă:

 -          Ți-ai găsit altă față cumva? Subţiindu-şi vocea la ultimul cuvânt.

 -          De ce mă întrebi asta?

 -          Te văd cam îngândurat. Hai! Ce ai pe cap? Știu că îmi vei spune totul. Certitudinea cu care spune asta îl enervează la culmi. Tonalitatea ei nu afișa sentimentalism, ci posesiune.

 -          Serios, calmează-te și vezi-ți de treaba ta.

 -          Hopa! Ai fost tot timpul ca un cățeluș după mine și acum ai prins curaj? Vrei să-ți aduc aminte ce ai făcut anul trecut? Mă, te-ai pus în genunchi în mijlocul unei cafenele ca să-ți ceri iertare. Acum ești bărbat, nu?

 Vocea femeii tremură, simte că își pierde controlul asupra propriei sale “jucării”. Andrei este cât se poate de indignat de vorbele ei. Într-adevăr, el a fost ca un prozelit din momentul în care a cunoscut-o. Niciodată nu-i mai vorbise așa, ca unui lacheu. În sfârșit, a demascat șarpele cu chip de maică.

 -          Eram un copil, nu pot să reneg că ceea ce am făcut nu a fost rușinos. Dar tu, scursură ce este, trebuie să măgulești și să te joci cu mintea bărbaților doar că să te simți dorită? Ce fel de femeie ești tu? Până și prostituatele mi se par mai simandicoase decât tine! Andrei face o pauză de câteva secunde și luă o gură de aer, simțind eliberarea purtată de cuvintele sale dure.

 Andreea începe să tremure toată, nu din frica de a-l pierde pe Andrei, ci din neputință ei de a-l păstra sub influența ei.

 -          Uite, ca să nu ne mai certăm, te rog, fă-ți bagajele și pleacă. Nu mă interesează unde, doar nu mai vreau să văd cum faci umbră pământului.

 Andrei scăpase din lanțurile patimei, de vraja ei afrodisiaca. O privește ca o meduză care împietrește rațiunea bărbaților, lăsându-i pe seama simțurilor înșelătoare. “Urechea te minte și ochiul te-nşeală... Ce-un secol ne zice, ceilalți o dezic” Ar vrea să întipărească proverbul ăsta în mintea oricărui bărbat care o întâlnește.

  Apartamentul este gol, lipsit de viață. “Unde este ea că să-i dea culoare?” Sentimentele lui de dor se îmbină cu cele de indignare, ca o fantezie interzisă cu substraturi nebănuite. Conștientizează necesitățile impuse de decizia lui. Sensibilitatea unei relații tinere este ocărâtă și mânjită de o astfel de femeie pe care mulți o privesc ca un trofeu de aur. Această superficialitate îi trezește aversiune.

  În timpul zilei, are clipe în care visează cu ochii deschiși, ai zice chiar că-i strălucesc, la speranța unei relații noi. Nu-și dorea o relație-pansament, ci o femeie pe care să o iubească și de care să fie iubit. O femeie cu care să clădească un viitor împreună, astfel îmbinându-și destinele, și cu care să formeze un întreb, făcând planuri pentru doi. Andreea a fost o dascala severă care l-a făcut să-și depășească propria condiție de băiat neexperimentat și naiv. După această experiență sufletească, Andrei a petrecut nopți albe analizând și asimilând tot ceea ce Andreea i-a oferit ca lecție. Și-a cultivat grădina, iar acum așteaptă.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

Note explicative

Titlul “Andrei şi Andreea” sugerează banalitatea şi compatibilitatea personajelor. De asemenea, aceştia reflecta tipuri umane care pot fi întâlnite oricând şi oriunde. Pe parcursul acţiunii este surprinsă transformarea personajului principal de la un adult tânăr şi naiv până la ascensiunea acestuia la bărbat experimentat în vicleşugurile romantismului contemporan.

Aflată în antiteza, Andreea îl completează pe Andrei prin firea ei opusă, astfel oferindu-i acestuia o perspectivă amplă asupra perfidiei care deseori invadează cadrul romantic.

Personajul principal reuşeşte să cunoască nonvalorile care împiedică dezvoltarea unei relaţii durabile şi sensibile cu sexul opus. Cu noile sale achiziţii, aspira la o relaţie apropiată de ideal.