Centrul Cordului - de Marius Crăciun

Centrul Cordului

Sunt visător, cuprinzător,

Armele pregătite mereu, sunt gladiator

Cu ochii mari spre orizont,

E câmp minat şi-am rupt linia din front.

Imaginar cu o creaţie în subconştient,

Conturez vitralii cu spirit eminent,

Lipsa de sânge generează dependentă

Dar lupta lungă duce la perseverenţa.

Dau frunzelor rugina vieţii de apoi

Şi mă-ntorc în mare de unde venim amândoi

E praf în stele, visele mele, vremuri grele,

E lipsa de convieţuire şi mori de vânt cu pietre grele

Un băiat lipsit de orice tact

Că a învăţat să tacă şi să facă orice pact

Cu linia frontului trasată greşit în Centrul Cordului,

A sfârşit iubit, atârnând în inima codrului.

Marius Crăciun