Sărut în palmă - de Marius Crăciun

Cu mintea limpede, apus pe munte, 

Cu ochii strânşi, brazi dârzi

Suspină sufletul o mângâiere caldă

Îngână cugetul sărut în palmă. 

Am lângă, pe canapea, o inimă ce pâlpâie

În stânga sus, pe-o etajeră o lumânare se chinuie să moară

În palma dreaptă bucăţi din creier ce curg pe foaie 

În palma stângă strâng o floare ce pentru mine n-o să moară. 

Între alee şi castel e ceaţă, Regina privirea şi-o aruncă pe fereastră 

Păşesc să nu mă simtă nici pământul, nici tu, nici gândul, 

Scârţâie treptele, cutremur florile în glastră 

S-a întors acasă Regele, închide fereastră, bate vântul.

Am ochii înecaţi în ură şi dispreţ 

Cu roua strânsă din trandafiri înec amarul 

TU mă priveşti, eu te privesc şi amândoi plătim acelaşi preţ 

Sunt stele, Luna ce-mi mângâie genele şi pe tine te-nvelesc cu cerul. 

Am petrecut timp în calvar cu moartea lângă zâmbindu-mi amical, 

Am tot fugit, am tot ucis, am tot sperat să nu fiu un simplu animal 

Dar am ştiut mereu că dragostea e calea unde visele se nasc 

Am o câmpie unde doar eu şi gândurile mele pasc.