Mihai Frunză, terapie prin râs

      ‘’Umorul este
lucrul măreţ, salvator. În momentul în care se relevă, toate iritaţiile şi
resentimentele dispar şi sunt înlocuite de un spirit solar “. (Mark Twain)

       “Râsul e ca soarele, alungă iarna de pe chipul
oamenilor “. (Victor Hugo)

         Spirit solar care ne alungă iarna de
pe chipuri este şi umoristul Mihai Frunză. Profund legat de umor, acesta se
descrie astfel: “Autor de proză
satirico-umoristică cu predilecţie pentru genul scurt”.

          Mihai Frunză s-a născut  la data de 22 mai 1947 în comuna Câmpuri,
jud. Vrancea în familia unui preot ortodox (tatăl Alexandru şi mama Ioana). A
abolvit in 1972 Facultatea de Stomatologie din cadrul UMF Bucureşti. 

           A debutat  în anul 1989 cu schiţa  ,,Ciocanul"
în revista Urzica. Iar in
anul  1996 a publicat  volumul de schiţe umoristice ,,Bordelul thailandez”.

          De-a lungul anilor a colaborat cu
numeroase reviste de umor  precum: 
Urzica, Şopârla, Moftul român, Revista X, Harababura, Tribuna, Oglinda literară,
Viaţa medicală, Noul val, Ţeapa, Integrame cu umor, precum şi cu
ziarele Libertatea (Brăila) şi
România liberă.

           De asemenea, umoristul Mihai Frunză
este redactor-şef al revistelor Ţeapa şi Integrame cu umor care apar la editura Elixir-press din
Bucureşti. În portofoliul său se remarcă o îndelungată colaborare cu revista Rebus, fiind unul din cei mai
cunoscuţi autori de careuri cu definiţii spirituale.

          O colaborare frumoasă de aproape trei
ani a fost cea cu televiziunea, fiind scenarist al grupului umoristic ,,Vouă".  A colaborat si cu postul de Radio Iaşi.

         
“Proza umoristică este singura modalitate în care pot să mă exprim
coerent și fără prea multe bâlbâieli în lungile mele conversații cu societatea
în care trăiesc”, a explicat Mihai Frunză.

          Careuri cu definţii spirituale,
povestiri umoristice, schiţe vesele sau epigrame, toate se regăsesc în frumuseţea
condeiului lui Mihai Frunză. Talent remarcabil si apreciat de valorile acestui
domeniu, umoristul s-a îndreptat şi către dramaturgie , scriind două piese de
teatru. Şi, nu în ultimul rând, a scris şi un roman vesel care aşteaptă să vadă
lumina tiparului: „Am mai scris un roman vesel, încă nepublicat și două piese
de teatru (comedii), încă nepuse în scenă”.

         
“Dintre genurile abordate, cel de suflet este schița umoristică și...mai
nou piesa de teatru. Schița este genul care mă provoacă să scriu  despre o mare problemă cu maximă concizie.
Piesa de teatru mă provoacă pentru că simt plăcerea dialogului”, a povestit
umoristul.

          Toate
operele sale vădesc măiestrie, asta fiindcă este un narator desăvârşit. Mihai
Frunză este una din personalităţile umoristice cele mai apreciate din ţară.
Deţine acel har al condeiului care îl situează în vârful piramidei de valori
literare. Întodeauna are la îndemână dibăcia de a îmbrăca în zâmbete cuvântul.
Ştie cum să ne pătrundă în suflet, cum să creeze stări de armonie sau cum să
satirizeze cât mai fin omul cu defectele sale. Cu fiecare gen abordat,
umoristul ne-a dăruit istorisiri de calitate. Îl defineşte şi îl reprezintă
calitatea de a fi admirabil.

         “Umorul este starea de spirit a unui scriitor
foarte serios”, zâmbeşte Mihai Frunză.

          Când vine
vorba despre personalităţile care i-au fost model în carieră, umoristul povesteşte
cu drag: “Modelul
meu literar, pe care l-am avut încă din copilărie, este Jaroslav Hasek.
<<Bravul soldat Svejk>> este cartea pe care o am în fiecare cameră,
chiar și la baie. În orice moment critic al zilei, mă tonific citind câteva
pagini, la întâmplare. Marea grijă a vieții mele a fost să nu-l copiez pe Hasek
decât... în spirit”.

           Volumele care stau mărturie bogatei sale activităţi sunt :

- Bordelul
thailandez - 1996 - Ed.Hypatya  (Povestiri vesele); - Culmea ironiei - 2000 -
Ed. Centrului de creaţie. (Schiţe vesele);  Cine a pus umor pe clanţă ? - 2001 -
Ed. Centrului de creaţie (Proză scurtă umoristică); - Sacul cu pisici - 2003 -
Ed. Centrului de creaţie (Proză scurtă, dar veselă); - Terapia prin râs - 2007 -
Ed. Ex Libris (Proză umoristică);  Dicționar
impertinent  - 2011 - Ed.
Proilavia ;  Careul de ași - 2011 -
Ed. Ex Ponto (Volum colectiv cu Ananie Gagniuc, Maricel D. Popa și Cristi
Vecerdea-Criv.

         ,,Mihai Frunză este un scriitor adevărat.
Mihai Frunză are deja o operă. Mihai Frunză nu poate fi comparat decât cu el
însuşi", îl descria Corneliu Ifrim.

   

          Mihai Frunză este prezent în antologii de proză
umoristică precum:  

- Ştiinţa
supravieţuirii - Ed. Timpul - 1998 -
coordonator Mircea Cavadia ;  Umorul reformei, reforma umorului -
Ed. Hiparion - 2001 - coordonator Cornel Udrea ;  Destăinuirile fazanului Rudolf - Ed.
Grinta - 2005 - coordonator Cornel Udrea ;  Poezie şi proză la Dunărea de Jos -
Ed. Ex Libris – 2008 ;  Unşpe
- Ed. Eikon - 2009 -
coordonator Cornel Udrea.

      

        Tudor Octavian afirma despre umorist şi
opera acestuia astfel : ,, Mihai Frunză este un narator ce simte mecanismele
ironiei şi le mânuieşte cu discreţie şi eficienţă. Este un scriitor adevărat,
adică perfectibil. Are ceva din umorul jovial şi simplu al lui Ion
Băieşu." 

           Aurel Buricea îl
caracteriza astfel : “Talent umoristic autentic, înnăscut, descrie
culpabilitatea inconştientă care are o anumită expresie binară ca:
angoasă-frică, confesiune-plângere, apologie-protest, autopedepsire -
răzbunare, umilire – denunţare”.

          Epigramist
de exceptie, Mihai Frunză este prezent în peste 20 de antologii de epigramă
începând cu ,,Antologia epigramei  româneşti"
editată de Uniunea Epigramiştilor din România.

          Una din epigramele sale preferate
este de altfel cea cu care a debutat:

“În
Spania visez să mă găsesc

Ca
să înalț castele milenare

Și
morile celebre să-nvârtesc

Cu vântul care bate-n buzunare.” (Mirajul
Europei)

        “Epigrama este pentru un mine un joc
incitant”, susţine Mihai Frunză.

“Nevasta
i-a născut o fată

Ce
seamănă c-un bun amic,

Dar
n-o să știe cine-i tată

Căci
barza are...ciocul mic!”. ( Discreţie )

       “Simţul umorul este unul dintre cele mai
bune articole de îmbrăcăminte pe care cineva le poarte purta în
societate”.  (William Makepeace
Thackeray)

        ,, Mihai
Frunză este un scriitor pur-sânge. Cultură cât cuprinde, spirit ascuţit, veşnic
treaz la facerile şi desfacerile din jur, verb scăpărător. În prozele sale are
sânge de călău; satiră nemiloasă, personaje reduse până la absurd, din ele
rămânând incredibila prostie ce le caracterizează. Stilul este de o claritate
deplină, niciun fel de mofturi lingvistice iar dialogurile sunt de o autenticitate
rară." (Mircea Cavadia - Veşnicul inventator al cuvintelor).

Articol realizat de Alexandra Mihalache