Toamnă - de Cristina Ott

Se prelinge toamna,

printre stropii grei de ploaie
ce se înghesuie grăbiţi
pe geamul prăfuit de nepăsare.

Se prelinge toamna,
iar gândurile noastre suspinând
au căzut în frig
prin frunzele uscate, pe pământ.

Se prelinge toamna,
şi corpul mi-l simt tot mai slab;
mă pierd în frig şi cenuşiu
mi-e dor de alb…

Se prelinge toamna,
din cer înspre pământ,
ca să ne spele toată teama
de vis şi de un nou avânt.