O scânteie - de Cristina Ott

Strâng în pumn

Din praf și din scrum
O idee, o scânteie
Ce încă n-a apucat să ardă.

Ce începe să miște,
Să râdă, să plângă,
Să respire din mine, tot aerul meu.
Îmi roade gândirea,

Îmi strânge lumina
Într-o cutie, sub ochii mei.
Stau pe-ntuneric,
Sclavă căzută

C-o minte legată de-nchipuiri.
Tot ce mă-ncântă,
Tot ce mă roade,
Stă doar în umbra unei sclipiri.

Strâng în pumn
Din praf și din scrum
O idee, o scânteie
Ce încă n-a apucat să mă ardă.