Păcate - de Dorina Stoica

Mâinile tale cleste de jar
mă cercetează iar si iar
sunt ca niste sabii de foc
ce joacă un joc.
Ele imi dau fiori teamă
sunt curioase ma infioară
ma ard ca o pară.
Trupul imi este străin mie
în mâinile tale sunt o jucarie.
Cerul mă privește
e trist fără stele si gol
șarpele ne-ntinde un măr
un liliac mi se-ncurcă în păr.
Mușcăm pe rând din mărul oprit
e otravit.
Roșesc pentru prima dată
tu esti baiat, eu sunt fată.
Mă simt întinată.

Aud zăvorul ce-nchide poarta grea
a Raiului în care nu voi mai putea
de astăzi intra.
Voi sta în veșnicie fară Lumină
O altă Eva ce este de vină
umbrită de lună si arsă de soare
In nemurire o muritoare.