Unus Mundus - de Marius Crăciun

O viaţă frumosă în orice dimineaţă

Orice lămâie taie din greaţă şi-aduce pofta de viaţă
O lume prea bună încotro ai fugit?
Când strigam prin văi urlă munţii în noi
Şi meleaguri ce se pierd,
Sunt români ce greşesc drumul ce-l aleg.
O viaţă să ai să laşi amintiri,
O viaţă în care în parc să bucuri copii.
Şi nu ştiu ce urmează,
Dar cam totul e de groază,
Când la început de lună din salariu începe furtuna
Alături de tine şi cerul tună!
Şi poate că trec şi nu văd eu perfect
Dar o lume cu iz de sarmale
Se cam duce la vale
Vecinii pe ritmuri de manele: Oh, Doamne!

În tot ce-a trecut doar o lume am văzut,
Şi-o văd tristă, o ţară comunsita.
Grupuri cretine se luptă pentru nimic
Au auzit că e mai bine să fii retardat în public
Dar lasă că noi putem să mai ducem
Generaţia ce vine, e mult mai proastă decât mine
Şi-i bine, ca-n toate şi-n tot e neagră ziua ce vine
Cu o lume dezinformată, puterea emancipată
Popoare inundate, vile precum ciupercile ridicate
Şi tip la fratele ce mă trage,
Lasă-i să tragă! Inima-mi de titan şi nu se sparge!
Hai trage, drace, n-ai văzut pe hărţi Câmpii Romane
E trist şi e-nnorat,
Cizmele arunca-n lături apa din băltoace
Că nu-s Bacovia, dar după furtună n-aştept soare!
O lume ce pictează luna în mare!