Sună-mă, G! - de Ionescu Iordan

În Bucureşti este o fată

cu ochii si cu părul negru,
de m-am îndrăgostit deodată,
când gândul tot i l-am văzut integru.
Şi când mi-a trimis un "hei"
mi-am spus că este ca o floare de tei;
pe pereţii toţi din Bucureşti,
cu ea aş desena doar dulci poveşti.
Cu o gropiţă-n obrăjor,
mai drăgălaşă ca un bujor,
surâde noapte-n dormitor,
în oraşul mare şi obositor.
Mi-a spus să sorb cu ea cafea,
oriunde - poate chiar într-o cafenea,
m-am mirat şi am zâmbit,
că am întâlnit un înger în Bucureştiul-infinit.
De Seneca am auzit
şi am tot zâmbit,
că nu-s singurul nefericit
şi de-o fi să fie
n-o să ne-alungăm in pribegie,
că suntem aceleaşi culori
şi vom fi-n Bucureşti ca două flori.