Menirea - de Anatol Covali

Menirea mea e taina ce-mi apare

de-atâtea ori la câte o răscruce,

când simt pe umeri o imensă cruce

ce se vrea aripi jinduind să zboare.

Dar nu-nţeleg de ce mereu mă duce

destinul spre o altă încercare

şi de ce viaţa în continuare

la cumpene şi hopuri se reduce.

Aş vrea să împlinesc a mea menire

spre-a nu mai suferi încă o dată,

dar lupta dintre ură şi iubire

ce-n sufletu-mi se duce-nverşunată,

îmi pare-a fi eterna răstignire

ce-a fost, ce e şi fi-va repetată.