Menirea - de Anatol Covali

Menirea
mea e taina ce-mi apare

de-atâtea
ori la câte o răscruce,

când
simt pe umeri o imensă cruce

ce
se vrea aripi jinduind să zboare.

Dar
nu-nţeleg de ce mereu mă duce

destinul
spre o altă încercare

şi
de ce viaţa în continuare

la
cumpene şi hopuri se reduce.

Aş
vrea să împlinesc a mea menire

spre-a
nu mai suferi încă o dată,

dar
lupta dintre ură
şi iubire

ce-n
sufletu-mi se duce-nverşunată,

îmi
pare-a fi eterna răstignire

ce-a
fost, ce e şi fi-va repetată.