Anotimpurile sufletului
Uneori sufletul vrea să doarmă! Poate prea obosit de multe! Închide ochii! Lasă-l să se odihnească pentru o clipă, atunci dă-i , linişte.
Sufletul are nevoie de linişte.
Dacă-şi doreşte primăvară, dă-i primăvară! Lasă-l să înflorescă, probabil a avut o iarnă grea. Dă-i sufletului tău cer senin şi lasă razele soarelui calde să îi mîngîie obrajii, înghetaţi de iarna târzie ce uită să plece, iar păsărele să cânte gingaş la corzile lui amorţite .Lasă-l să invie în primăvară ca orice floare ce vrea să răsară, pe marginea gheţurilor din iarnă.
Increderea şi fericirea să mijească uşor din iarna va vrea să treacă.
Dacă-şi doreşte vară, dă-i vară! Puţin revigorat şi înflorit! Lasă razele de soare să mângîie obrajii sufletului! La malul unei mării, unde valurile reci ale timpului te îmbie la VIAŢĂ . Cerul sufletului senin şi liniştit ca dimineaţa la răsărit de soare.
Dacă sufletul doreşte toamnă, dă-i toamnă!Aceea toamnă cu frunze arămii de cuvinte şi gânduri nesfârşite.
Dacă nu vrea prea multă toamnă lasă-l să scoată la iveală un ciripit de păsărele, din primăvără, o rază de soare din vără. Ia arămiul toamnei ce vrea să se aştearnă priveşte-l resemnat pentru o clipă, când va vrea din nou primăvară.
Când sufletul vrea toamnă dă-i toamnă cu ploie rece, dar doar pentru o secundă! Ca să-ţi dorescă iarăşi vară, sau primăvară. In primăvară sufletul e amorţit din iarnă, trezirea e mai grea, dar vara îl va învia.
Dacă sufletul doreşte iarnă şi ger şi viscol, înseamnă că e obosit, dă-i iarnă, dar ai gijă să nu îngheţe de atâta frig şi lipsă de soare. Strecoară-i uşor, o rază de soare, în gulerul hainei cu care vrea să se îmbrace, apoi în buzunar pune-i o petală de trandafir, din vară, un zâmbet fericit de pimăvară. Lasă-l să dezgheţe singur , pentru că va ştii sigur unde i-a fost bine.
Uşor, uşor va începe să se topească şi gerul şi frigul şi teama,căci până la urmă la ce folos atâta iarnă! Parcă trezit din somnul de gheaţă se trezeşte şi revine la viaţă, asemeni unui fluture ce vrea să zboare.
Nicoleta C.
Sufletul are nevoie de linişte.
Dacă-şi doreşte primăvară, dă-i primăvară! Lasă-l să înflorescă, probabil a avut o iarnă grea. Dă-i sufletului tău cer senin şi lasă razele soarelui calde să îi mîngîie obrajii, înghetaţi de iarna târzie ce uită să plece, iar păsărele să cânte gingaş la corzile lui amorţite .Lasă-l să invie în primăvară ca orice floare ce vrea să răsară, pe marginea gheţurilor din iarnă.
Increderea şi fericirea să mijească uşor din iarna va vrea să treacă.
Dacă-şi doreşte vară, dă-i vară! Puţin revigorat şi înflorit! Lasă razele de soare să mângîie obrajii sufletului! La malul unei mării, unde valurile reci ale timpului te îmbie la VIAŢĂ . Cerul sufletului senin şi liniştit ca dimineaţa la răsărit de soare.
Dacă sufletul doreşte toamnă, dă-i toamnă!Aceea toamnă cu frunze arămii de cuvinte şi gânduri nesfârşite.
Dacă nu vrea prea multă toamnă lasă-l să scoată la iveală un ciripit de păsărele, din primăvără, o rază de soare din vără. Ia arămiul toamnei ce vrea să se aştearnă priveşte-l resemnat pentru o clipă, când va vrea din nou primăvară.
Când sufletul vrea toamnă dă-i toamnă cu ploie rece, dar doar pentru o secundă! Ca să-ţi dorescă iarăşi vară, sau primăvară. In primăvară sufletul e amorţit din iarnă, trezirea e mai grea, dar vara îl va învia.
Dacă sufletul doreşte iarnă şi ger şi viscol, înseamnă că e obosit, dă-i iarnă, dar ai gijă să nu îngheţe de atâta frig şi lipsă de soare. Strecoară-i uşor, o rază de soare, în gulerul hainei cu care vrea să se îmbrace, apoi în buzunar pune-i o petală de trandafir, din vară, un zâmbet fericit de pimăvară. Lasă-l să dezgheţe singur , pentru că va ştii sigur unde i-a fost bine.
Uşor, uşor va începe să se topească şi gerul şi frigul şi teama,căci până la urmă la ce folos atâta iarnă! Parcă trezit din somnul de gheaţă se trezeşte şi revine la viaţă, asemeni unui fluture ce vrea să zboare.
Nicoleta C.
Niciun comentariu:
Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.