Aripi smulse - de Corina Savu

Într-o
dimineaţă însorită sau la lăsarea unei nopţi furtunoase, atunci când locul în
care te afli devine străin şi te strânge, deconectează-te.

Fă un exerciţiu. Deschide cartea, citeşte-o şi apoi
închide ochii. Cu bilet gratuit, cu zero ore de zbor, ai ajuns… Destinaţia
finală: El Fuerte, unul dintre cele mai frumoase oraşe coloniale din regiunea
de nord-vest a statului Sinaloa, Mexic.

Mergi pe străzile pietruite, pe lângă şirul de case
coloniale, viu colorate, pribeag. Prins în mrejele peisajului, împins de
curiozitate, pătrunzi în inima acelei lumi noi.

Nimic nu este schimbat, iarba este la fel de verde,
vântul se plimbă fără nici o obligaţie pe pământ, stelele încă se joacă de-a
v-aţi ascunselea cu soarele… Dar acum, când ai ajuns acolo, totul este mult mai
mare: gândurile, trăirile, sentimentele.Tot mergând, fără să simţi oboseala,
timpul opreşte brusc orice mişcare în jurul tău, deschizându-ţi poarta spre
contemplare. Paşii te conduc în faţa Palatului Municipal, o capodoperă
arhitecturală. Privind în jur, ceva îţi acaparează retina. Un domn prezentabil,
vânjos, ce impune respect numai prin prezenţa lui, fermecase mulţimea adunată
în faţa edificiului. După ce ai poposit o bucată de vreme, pentru a-i studia şi
eleganta însoţitoare, tai calea prin parcul din Piaţa Armelor.

Un peisaj ravisant, pe care nu te înduri să îl laşi în
urmă, dar condeiul te propulsează în mijlocul unei intersecţii. Trei din cele
patru direcţii pe care le puteai alege, sunt prea calme pentru frenezia
gândurilor tale. Astfel, te îndrepţi cu paşi grăbiţi spre secţia de poliţie de
pe strada Pavon, acolo unde nimeni nu arată nici cel mai mic gest de relaxare.
În micul edificiu, toţi sunt absorbiţi în munca lor.

Începi să scormoni printre mormanele de dosare,
deconectat total de lume, de distracţiile şi plăcerile vieţii. Te laşi învăluit
de mister, cauţi soluţii la întrebările fără răspuns, te laşi condus de
sentimente draconice…

Într-un final oboseşti şi decizi să iei o gură de aer.

Întors pe străzile oraşului, priveşti apatic cum cerul
se topeşte în dâre stacojii. Realizezi că nu ai văzut nici jumătate din
frumuseţile locului şi cu ultimele picături de energie, vrei să admiri apusul
de soare de pe malul râului El Fuerte. Treci pe lângă fete inocente, plăpânde,
cu prezenţă simplă, ce îţi inspiră căldură şi încredere.

Când crezi că le-ai văzut pe toate, de fapt nu ai
văzut nimic.

Ghemuit, un bărbat priveşte râul aşa cum parcă o
făcuse de când se născuse. Loviturile apei învolburate păreau să fie şi
loviturile ce se dădeau înăuntrul sufletului său.

Bătălia lui interioară devine, instantaneu, şi bătălia
ta.

Copleşit de emoţii şi gânduri murii, îţi continui
drumul. O lună plină şi scheletică te ghidează spre biserica Sagrado Corazon de
Jesus. Înainte să intri în ea, eşti hipnotizat de o prezenţă stranie şi
magnetică.

Câteva fire rebele-i mângâiau chipul, împinse de
adieri leneşe. Corpul său îţi naşte pe retină străluciri devoratoare. Ochii de
un verde închis intimidau, iar buzele conabii te fascinau.

O singură clipire a fost suficientă ca timpul să dea
drumul orelor să curgă.

Stai pe o bancă în biserică, odihnindu-te fizic, dar
nu şi psihic. Te gândeşti la persoanele care ţi-au marcat paşii pe străzile
acestui oraş atât de îndepărtat de rădăcinile tale. Abia acum realizezi că,
toţi aceia, au ceva în comun. De la bărbatul din faţa Palatului Municipal la
însoţitoarea sa, de la poliţiştii captivi în munca lor la fetele fără urmă de
preocupare pe chip. La aceştia sumezi ultimele două persoane ce ţi-au marcat
iremediabil drumeţia. Toţi au cel puţin un secret.

Dacă la începutul drumului spre necunoscut, credei că
eşti singurul căreia i s-a oferit privilegiul de a-i vedea şi analiza pe toţi
locuitorii importanţi ai oraşului, te-ai înşelat. Printre ei există cineva care
te poate privi chiar şi pe tine.

Fără să dai importanţă primei întâlniri cu aceia, abia
după ce-ţi termini itinerarul, conştientizezi că toţi erau însoţiţi de o umbră.
În aceea purtau cele mai ascunse gânduri, cele mai pure şi neînţelese
sentimente, dar şi cele mai dificile şi complicate iubiri.

Din nou, dacă aveai impresia că eşti primul care îi
cunoaşte bine, vei afla că eşti ultimul care ştia fiecare pas al lor, încă de
la începutul călătoriei.

Unul dintre locuitorii oraşului, este cu un pas
înaintea tuturor, chiar şi al tău, şi are drept de viaţă şi de moarte asupra
celorlalţi.

Minciunile pe care şi le spun şi în care cred cu
tărie, acele măşti pe care şi le pun pentru a se transforma în alte persoane,
nu pot înşela timpul, care ascunde tot şi dezvăluie tot. Mână în mână cu el
merge şi destinul. Acela ce pune pe masă, într-un joc de cărţi de puţini ştiut,
viaţa fiecărui personaj. Unul halucinant ce scoate la iveală defectele,
păcatele şi slăbiciunile tuturor celor vizaţi.

La sfarsitul calatoriei te vei intreba:

– de ce le este atât de greu să-şi deschidă inimile?

– de ce unora le este greu să dea drumul persoanelor
dragi, fără ură şi resentimente?

– de ce-şi îndepărtează de lângă ei persoanele care
sunt mereu şi vor fi mereu aproape de ei?

– de ce nu pot uita şi ierta?

- cine le urmareste fiecare pas, fiecare actiune?

Cea mai importanta intrebare va fi:

- cine este criminalul?