Misterul manerelor de sticla

06:36:00
     Se spune ca dincolo de orice lucru sta ascuns esteticul. Inainte de ne apuca sa construim ceva, prima intrebare care ar trebui sa fie in mintea noastra este: "Daca nu-mi va place?". Nu trebuie sa placa, neaparat, celor din jur, ci sa ne placa noua,
     In dorinta de a face totul cat mai estetic, de multe ori uitam esentialul si anume: calitatea materialului. La balustrade suntem obisnuiti sa vedem acele tije din aluminiu, atat de obisnuite si atat de comune, incat suntem tentati sa montam acelasi lucru doar ca sa fim "in randul lumii". De ce nu se zbate nimeni sa fie diferit?
     A fi diferit inseamna a fi unic si nu este nimic rau in asta. De curand mi-a fost dat sa vad usi cu manere de sticla si tije din acelasi material. In fata uzurii de zi cu zi, conform unui studiu, manerele din sticla sunt mai durabile decat cele din aluminiu, insa putini stiu asta sau se indoiesc de aceasta informatie.
     Manerele din sticla pot sustine o greutate de aproape doua ori mai mare decat cele din aluminiu. Obisnuinta isi spune cuvantul sau comoditatea de a cauta solutii pentru a obtine un rezultat deosebit la final.
    Durata lucrarilor depinde si de alegererile noastre. Este o munca mai migaloasa, necesita mai multa atentie, dar efortul este unul bine meritat. Trecerea mainii pe balustrada din sticla sau deschiderea usii se va transforma intr-o adevarata placere. Ca sa te ajut sa-ti imaginezi senzatia: Ai folie de sticla la telefon? Daca da, atunci senzatia de glisare pe ecranul telefonului este aceeasi cu senzatia de coborare a mainii pe suprafata balustradei sau a miscarii de apasare a manerului usii de la intrare. O alta bila alba pe care o au acestea este faptul ca se curata mai usor decat alte suprafete, folosind doar o carpa moale si putin detergent, fara sa lase urme.
      Cei care au observat diferenta au adoptat acest stil in locuintele lor. Au stiut ce este mai bine pentru ei si musafirii lor. Totul devine mai placut din punct de vedere estetic, dar si la atingere. De ce sa nu faci ceva care o sa placa tututor cand ai aceasta oportunitate?

10 comentarii:

  1. De prin Ardeal

    Nu mi-e dor
    de prin Ardeal
    căci eu sunt
    aici real
    și-s
    cu ochii în izvoare
    chiar din Cluj
    în depărtare
    privesc iată
    în neștire
    de tresar
    în amintire
    până hăt
    la Ogrădeasa
    c-au uitat
    ciorângii leasa
    s-o mai pună
    la colibă


    în Ardeal
    plouă lumina
    bate vântul
    din fântână
    ființa ta
    să mai rămână
    și la umbră
    la izvoare
    apa
    cea răcoritoare
    iar
    putere să îți dea
    căci Ardealu-i
    țara mea
    16 -02-2016 Cluj

    RăspundețiȘtergere
  2. 19.Ogrădeasa

    Ogrădeasa e taina pășunii pe unde oile-ți aduni peste fire de iarbă , pe mușchi și priviri , până în umbră , când pașii îți zboară în ochii oilor , pe muchiile firului de iarbă .
    Ogrădeasa e mersul prin iarbă în frunte la turmă când soarele arde și vara toridă fruntea îți moaie cu gândul la oi , cu gândul la turmă , printre ele să te strecori , până la apă să le conduci , ca toate în voie să beie , așa cum doresc.
    Din Zgleamăn pân la Halauă Ogrădeasa sentinde cu iarba cea bună , cu iarba de soi , ce este bună azi pentru oi . Părăul , și astăzi se scurge , și astăzi apa o duce la vale printre cele două râpi uriașe, două prăpăstii fiind și azi între Ogrădeasa Bogății de Jos și cea a Vadului cusută cu spini .
    Rămâne pășunea , iarba rămâne , să fie păscută de oi pe muchia timpului până în soare apune , până în umbră , mioarele toate sătule să fie ca lapte.
    De departe , în fruntea turmei de ești , Cetățuia Vadului mișcarea-ți surprinde , să știi .
    Și Măgura Vadului e aproape , iar Zgleamănul , mâna-ți întinde cu turma să urci și iarba să-i vezi , cum turma o paște . Pașii-ți aleargă , și ochii-ți spre Măgură fug , până-n sprânceana dealului .
    Mi-aduc aminte cum am pus pe firul apei ce vine printre Zgleamăn și Ogrădeasa un halău din floarea soarelui , făcând apa prin el să se scurgă ,și apoi să cadă de la înălțime în locul pe unde trecea .
    Pe la Ogrădeasa mi-am păscut oile , acolo am fost și eu un păstor cu anii puțini , căci eu doar un copil turma-o pășteam și o hrăneam până înspre Halauă, pe Imașul din Jos .
    Acolo era un păr la umbra căruia poposeam uneori cu turma , cu oile mele .
    Pe acolo , păstoru e-n față la turmă , și oile cu grijă îi pasc pân la picioare, auzindu-le suflul și pașii. Ogrădeasa e cântecul oii ce vine-n pășune , chemarea la apă-n părău , din umbră oaia să bea să-și stâmpere setea .
    Acolo , oile-și cântă cântarea , cântarea ierbii, cu pașii în grabă , până pe muchia staului cu găleata cea plină ce ochi-ți încântă și te îmbie gustu să-i simți, până-n izvoare adânci .
    La Ogrădeasa un pat mi-am făcut de mușchi din pădure , de lângă pădure, la umbră ca-n vis când ochiul deschis, la turmă privește .
    Și era așa de pufos și de moale , arareori cum atingi vreunul ca el ,de parcă acolo eram pe plapuma moale dint-o altă lume adusă pe aripi de vânt , când vântul obrajii-ți mângâie , până pe apele vremii din ceața subtilă pe dealuri ce umblă ca floarea-n izvoare .
    Oile-mi pășteau iar eu mă odihneam în patul făcut cu mâinile mele , în farmecul acela de pășune ardeleană , ce ochii ți-i fură .
    Cântecul ierbii pe mugurii zilei când turma-i aproape cu sete s-o pască . e Ogrădaeasa în floare de raze , când soarele arde de sus , cu mii de raze mângâindu-ne ochii , iar pașii te duc pe firele ierbii , cu umbra cusuți.
    Cântarea oilor pe măgura întoarsă a zilei , și nu pe a Vadului ,aici doar se cântă, la Ogrădeasa-n pășune când oile vin până la tufe la umbră să pască, să răsufle puțin .
    Ogrădeasa ochii ți-i plimbă sub aripi de vânt, până pe aripa zilei , ce-ți cântă și mersul și pașii ,
    când ciocârlia spre cer se înalță , spre soare cântând cântarea pășunii , a zborului său în vara cea caldă cu raze țesută , în melodia ce-ți umple auzul , pe alte tărâmuri parcă fiind , pe alte meleaguri de vise . Visul curat când oile-și cântă cântarea ,cântarea ierbii , iar vântul răzbate până în umbră pașii pe ploaie , pe firele ierbii luându-te-n zbor , e visul pe ape ce umblă , pe palmele timpului în izvoare de raze, e visul ce ochii-ți străpunge , până pe măgura zilei în picuri de rouă ; Ogrădeasa numit .

    RăspundețiȘtergere
  3. Fântâna timpului

    S-au rupt
    țâțânile timpului
    cu stăvilare
    cu tot
    pe trotuare-n oraÈ™
    în intersecții
    pe străzi
    prin piețe
    cuvintele
    orfane în zbor
    lăsau urme roșii

    tăcerea
    oricum era lipsă

    râpi răsturnate
    într-un vacarm de strigăte
    azvârlite-n balcon

    uimirea
    rătăcește pe stradă
    erupe
    la doar vreo câțiva pași

    vrem libertate
    jos dictatura

    și picurii roșii
    s-au desprins de pe zid
    până-n țărână

    lumânări
    jerbe de flori
    martiri și eroi
    în orașul de pe Someș
    21-05 -2014 Cluj—Napoca

    RăspundețiȘtergere
  4. ARDEALUL-Bijuteria Romaniei

    Cetatea aceasta dintre munţi
    Ne spune poveÅŸti cu izvoare
    Oricine ai fi să poţi să asculţi
    Istoria sacră din depărtare

    Ardealul aici e o cetate
    Cu râuri şi dealuri cu munţi şi poveşti
    Cu schimburi de ochi până departe
    Cu ÅŸoapte ÅŸi raze atent de priveÅŸti

    Pe râuri de ochi aleargă maşini
    Şi totul aici e un picur de rouă
    De chipuri senine oamenii-s plini
    Când soarele arde când ninge ori plouă

    Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
    De munţi şi miresme de şoapte şi dor
    O uşă pe care cei de aici o deschid
    Cetate şi perlă pentru popor

    Clujul aici e-un zbor înspre stele
    Un salt peste piscuri un glas în izvor
    BraÅŸovul aduce unghiul de perle
    Şi Sighişoara surâde gingaşă-n zbor

    Taine şi munţi ziduri palate
    Îşi deapănă firul aici în Ardeal
    Şi case si râuri iubirii i-s date
    Să zburde în voie ca apa la mal

    România aici urcă pe stânci
    Åži bate poteci cu ochii spre soare
    Luându-şi pe palme sensuri adânci
    Mişcată uşor de foc şi savoare

    Ardealul i-un zâmbet spre cer
    Istorie scrisă pe frunze şi ochi
    Cu oameni şi fapte ce umblă şi pier
    Cum viaţa e dată pe stânci şi în gropi

    Sunt lunci ÅŸi miresme— dealuri cărări
    Cascade cu paşi voioşi în cădere
    Şi râuri senine se varsă-n cântări
    Pe palme de aer clădind giuvaiere

    Seninul şi norii aici se-ntâlnesc
    Pe vârfuri de munte pe dealuri pe ape
    Pe muchia umbrei ideile cresc
    Åži mai ca oriunde ceru-i aproape

    Nu-i joc de cuvinte ci este real
    Pasul ce umblă descuţ în tăcere
    Aici este omul— omul real
    O vino ÅŸi tu azi la vedere
    Vineri 05 octombrie 2012 Cluj—Napoca


    RăspundețiȘtergere
  5. piaÅ£a unirii- cluj—napoca

    o fugă pe mână
    e timpul aici
    o ploaie de ochi
    căzută din stele
    aici
    piaţa-i clădită pe muchii
    ÅŸi clujul
    pe palme te poartă
    sub picuri
    de apă
    sub picuri
    de gânduri
    idei şi ţâşniri
    pe cumpăna
    istoriei
    altfel se umblă
    ÅŸi altfel se aude
    şi altfel privirile umblă
    sub ploile fixe căzute din ochi
    pară şi foc
    sub ploaia de gloanţe
    şi râuri de sânge
    din optzeci şi nouă
    mărturia-i
    pe trotuar
    stâlpi împuşcaţi
    şi clipele taină
    aici se depun
    în mersul istoriei

    stâlpi împuşcaţi
    matei corvin
    memorandumului
    lupoaica
    un arc de triumf
    până-n avram iancu
    cuvinte
    scrise cu sânge
    în oraşul de pe someş
    fiecare privire
    fiecare pas
    aici e o floare depusă
    pe monumentul acesta
    de paÅŸi ÅŸi cuvinte
    de picuri ÅŸi ochi
    daci ÅŸi romani
    cluj—napoca
    numit

    cumpănă
    taină şi dor
    izvoare ÅŸi stele
    nesăţioase fântâni
    în mersul pe mâini
    până pe trotuar
    la stâlpi împuşcaţi
    roata istoriei
    actuală
    pe internet
    alături
    tribuna
    uniunea scriitorilor
    şi-un râu de maşini
    spre teatrul naţional
    şi mărăşti
    te surprinde
    zborul în timp
    ÅŸi umbra pe muchie
    râsu-n ziare
    lumina din ochi
    şi apa în salturi
    ţâşnind din fântâni
    înspre diverta
    din ochi
    din ochi ÅŸi priviri
    oraÅŸul acesta-i zidit
    ÅŸi versuri
    mersul în timp
    arteziene fântâni
    2 aprilie 2013 Cluj—Napoca

    RăspundețiȘtergere
  6. Vă mulțumesc pentru oferta pe care mi-ați dăruit-o pentru publicarea scrierilor mele , însă vă rog frumos să-mi transmiteți informații cu valoarea literară a celor publicate , aceste scrieri au o valoare literară autentică ?
    Vă rog Mult de tot !

    RăspundețiȘtergere
  7. Vă mulțumesc pentru oferta pe care mi-ați dăruit-o pentru publicarea scrierilor mele , însă vă rog frumos să-mi transmiteți informații cu valoarea literară a celor publicate , aceste scrieri au o valoare literară autentică ?
    Vă rog Mult de tot !

    RăspundețiȘtergere
  8. piaÅ£a unirii- cluj—napoca

    o fugă pe mână
    e timpul aici
    o ploaie de ochi
    căzută din stele
    aici
    piaţa-i clădită pe muchii
    ÅŸi clujul
    pe palme te poartă
    sub picuri
    de apă
    sub picuri
    de gânduri
    idei şi ţâşniri
    pe cumpăna
    istoriei
    altfel se umblă
    ÅŸi altfel se aude
    şi altfel privirile umblă
    sub ploile fixe căzute din ochi
    pară şi foc
    sub ploaia de gloanţe
    şi râuri de sânge
    din optzeci şi nouă
    mărturia-i
    pe trotuar
    stâlpi împuşcaţi
    şi clipele taină
    aici se depun
    în mersul istoriei

    stâlpi împuşcaţi
    matei corvin
    memorandumului
    lupoaica
    un arc de triumf
    până-n avram iancu
    cuvinte
    scrise cu sânge
    în oraşul de pe someş
    fiecare privire
    fiecare pas
    aici e o floare depusă
    pe monumentul acesta
    de paÅŸi ÅŸi cuvinte
    de picuri ÅŸi ochi
    daci ÅŸi romani
    cluj—napoca
    numit

    cumpănă
    taină şi dor
    izvoare ÅŸi stele
    nesăţioase fântâni
    în mersul pe mâini
    până pe trotuar
    la stâlpi împuşcaţi
    roata istoriei
    actuală
    pe internet
    alături
    tribuna
    uniunea scriitorilor
    şi-un râu de maşini
    spre teatrul naţional
    şi mărăşti
    te surprinde
    zborul în timp
    ÅŸi umbra pe muchie
    râsu-n ziare
    lumina din ochi
    şi apa în salturi
    ţâşnind din fântâni
    înspre diverta
    din ochi
    din ochi ÅŸi priviri
    oraÅŸul acesta-i zidit
    ÅŸi versuri
    mersul în timp
    arteziene fântâni
    2 aprilie 2013 Cluj—Napoca

    RăspundețiȘtergere
  9. ARDEALUL-Bijuteria Romaniei

    Cetatea aceasta dintre munţi
    Ne spune poveÅŸti cu izvoare
    Oricine ai fi să poţi să asculţi
    Istoria sacră din depărtare

    Ardealul aici e o cetate
    Cu râuri şi dealuri cu munţi şi poveşti
    Cu schimburi de ochi până departe
    Cu ÅŸoapte ÅŸi raze atent de priveÅŸti

    Pe râuri de ochi aleargă maşini
    Şi totul aici e un picur de rouă
    De chipuri senine oamenii-s plini
    Când soarele arde când ninge ori plouă

    Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
    De munţi şi miresme de şoapte şi dor
    O uşă pe care cei de aici o deschid
    Cetate şi perlă pentru popor

    Clujul aici e-un zbor înspre stele
    Un salt peste piscuri un glas în izvor
    BraÅŸovul aduce unghiul de perle
    Şi Sighişoara surâde gingaşă-n zbor

    Taine şi munţi ziduri palate
    Îşi deapănă firul aici în Ardeal
    Şi case si râuri iubirii i-s date
    Să zburde în voie ca apa la mal

    România aici urcă pe stânci
    Åži bate poteci cu ochii spre soare
    Luându-şi pe palme sensuri adânci
    Mişcată uşor de foc şi savoare

    Ardealul i-un zâmbet spre cer
    Istorie scrisă pe frunze şi ochi
    Cu oameni şi fapte ce umblă şi pier
    Cum viaţa e dată pe stânci şi în gropi

    Sunt lunci ÅŸi miresme— dealuri cărări
    Cascade cu paşi voioşi în cădere
    Şi râuri senine se varsă-n cântări
    Pe palme de aer clădind giuvaiere

    Seninul şi norii aici se-ntâlnesc
    Pe vârfuri de munte pe dealuri pe ape
    Pe muchia umbrei ideile cresc
    Åži mai ca oriunde ceru-i aproape

    Nu-i joc de cuvinte ci este real
    Pasul ce umblă descuţ în tăcere
    Aici este omul— omul real
    O vino ÅŸi tu azi la vedere
    Vineri 05 octombrie 2012 Cluj—Napoca


    RăspundețiȘtergere
  10. De prin Ardeal

    Nu mi-e dor
    de prin Ardeal
    căci eu sunt
    aici real
    și-s
    cu ochii în izvoare
    chiar din Cluj
    în depărtare
    privesc iată
    în neștire
    de tresar
    în amintire
    până hăt
    la Ogrădeasa
    c-au uitat
    ciorângii leasa
    s-o mai pună
    la colibă


    în Ardeal
    plouă lumina
    bate vântul
    din fântână
    ființa ta
    să mai rămână
    și la umbră
    la izvoare
    apa
    cea răcoritoare
    iar
    putere să îți dea
    căci Ardealu-i
    țara mea
    16 -02-2016 Cluj

    RăspundețiȘtergere

Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.

Un produs Blogger.