Utopia Armaghedonului

O geană de la ochiul tău stâng
Se lungeşte şi se distorsionează în mod alarmant,
Face piruete şi desenează forme greu de clasificat
Chiar şi în ziua când totul este generalizat.

Fereastra se deschide şi aerul umed
Pătrunde în camera cu nimic diferită de altele,
Umezind ochii şi buzele împietrite
Ale chiriaşilor cu priviri mute.

Fuge, se îndoaie, se roteşte în mod grotesc.
Pluteşte…ezită.
Ezită să plonjeze în străfundurile
Canalelor pline de apă străvezie pe care
Plutesc cadavrele ude şi umflate
Ale cărţilor cu foi împrăştiate.

Apa din canale şi literele care tind spre purgatoriu păşind pe frunze de pelin
Sunt singurele instanţe rămase ce leagă
Oamenii şterşi si palizi ca fantomele inţentiilor laudabile
Ce locuiesc în clădirile pariziene
Din oraşul inundat
De ignoranţa acum imposibil de anihilat.

Corsetul îţi strânge talia de viespe –
E prea târziu să te schimbi,
Iar cărţile vor pluti printre schelete.

de Luisa-Evelina Ştifii