Cafeneaua de vise

Cafeneaua de vise, cu portar ventriloc

E deschisă tot timpul, nu se-nchide deloc
Nu-i situată pe stradă, o găseşti doar de vrei
Să laşi mintea să-ţi zburde, de la clipă să iei
O iluzie mică şi un vis prea frumos,
Să le pui într-o ceaşcă, iar apoi tacticos
Să le-amesteci cu soare şi iubire din plin
Să le laşi să respire şi să sorbi doar puţin.
Cu un zâmbet pe faţă să te laşi pe spătar,
Prelungind cu o oră sau c-o clipă măcar
Bucuria plăcerii de-a gusta din sirop
Nevoind să te vadă ospătarul miop
Ca să-ţi zică că-i timpul să achiţi şi să pleci
Trimiţându-te-n lume; deziluzii încerci.

Cafeneaua de vise e un loc unde stai,
Doar atât cât speranţă ai la schimb că să dai
Iar tariful pe ceaşcă ţi se spune discret
Nedorind să se afle care-i preţul corect,
Te îmbată cu-arome de visări fel de fel
Cu uitare te-nşeală şi iluzii niţel
Ca să stai înăuntru doar atâta cât poţi
Să faci faţă ispitei ce te-ndeamnă să-noţi
Printre ceşti şi pahare pline ochi de visări
Ce odată golite, îţi aduc remuşcări.

Cafeneaua de vise un loc de relaş
Unde intri sleit de puteri şi te laşi
Să aluneci încet pe-un fotoliu şi ceri
Să-ţi aducă cafeaua cu vise de ieri,
S-o amesteci c-un cub de speranţă de azi,
Să o sorbi tacticos, realitatea s-o arzi.

Autor: Sebastian Salmanis