Mărturii - de Voicu Geanina

Sursa poza: mercador.ro

În lacrimi plânge marea,
Se-ascund scheletele de piatră,
Şi mor în valuri de nisip,
C-un aprig ţipăt,melcii.
Din cer coboară îngerii de vată
Îmbolnăviţi de bunătate.
Se întristase luna şi li-e milă
De rătăcirea prin eternitate.
Se văd ades în agonie
Cum se scufundă magii
Asemeni caşaloţilor în nori,
Căci sunt întorşi pe dos,
Goliţi de gramul de folos.
Extazul piere înecat
Plutind pe visul din abis;
Trec timpi porniţi din arcuri
Şi strâng fioruri reci
În primăveri demult trecute.
Pe creste zac morminte
În sânge înecate,părăsite,
Cu forme memorate în abstract.
S-au scurs demult arcadele de flori,

Dar au rămas suspine şi înfăţişări.