Libertate - Gabriela Ichim

Libertate

            De câte ori
colind prin parc, văd câte un bătrân darnic aruncând cu generozitate bucăți de
pâine porumbeilor care își fac veacul aici. Aceștia se năpustesc precum
lăcustele asupra unui lan de grâu. Nu se sinchisesc de oamenii grăbiți care
trec în valuri printre ei și continuă să ciugulească firimiturile. Toți ai orașului
sunt stăpânii lor. Sunt sălbatici și domestici în același timp. Fiecare
trecător se îndură să le arunce câte ceva. Îi vedem pe turlele bisericilor, pe
acoperișuri, pe trotuar, pe stradă. Copiii îi fugăresc adesea. Ochii le
sclipesc de încântare când îi văd înălțându-se în zbor. Foșnetul aripilor lor
sună ca o eliberare. Ce spectacol sublim e să privești un stol de înaripate
care se înalță spre cer! Este imaginea libertății. Păsările nu sunt constrânse
de atâtea limite precum oamenii. Pot zbura unde vor ele și când vor. Lumea
toată este casa lor. În schimb, oamenii pot zbura pe aripile imaginației, dând
frâu liber creativității, ceea ce păsările nu pot face. Totuși, mulți oameni
rămân încorsetați, deoarece nu au curaj să fie creativi, să fie ei înșiși, să
fie altfel. Oamenii care au avut acest curaj au rămas în istorie, fiind
considerați genii. Scriitori sunt creativi prin excelență, sunt oameni liberi. Avem de învățat de la păsări cum
să zburăm prin viață: liberi. Îmi amintesc niște versuri din cunoscuta poezie
„Învață de la toate”: „Învață de la păsări să fii mai mult în zbor/ Învață de
la toate, că totu-i trecător.”

Gabriela Ichim