Am un trandafir - de Marius Crăciun

Am un trandafir într-un singur fir,
Eram copil şi-l iubeam, mama ce copil!
Uneori mă întreb de ce iubesc să mă înţep?
După, brusc revin şi vreau să fiu tare, puternic, înţelept...

Am un trandafir, în petale parfum şi culoare
Mă îndrăgostesc de el mereu că de ochii unei domnişoare
Şi de ce oare uneori floarea se ofileşte?
Când din ce bărbat trebuia să fiu viaţa mea se pricăjeşte...

Am un trandafir, atent îl ţin de fir,
Nu vreau să-mi plece cum a mai făcut-o
Vorbesc pe limba lui şi-l alint sublim
Vreau să sufăr cum am mai făcut-o cu faţa ce-am iubit-o...

Am un trandafir, cu spini şi multă euforie
M-am înţepat sunt depravat, leşinat, vreau în părul ei melancolie
Şi poate-i scriu şi-o poezie...
Vreau zile negre ca ea mi le făcea senine!

Am un trandafir cu petale scorojite
Pe ele rouă, bruma şi îngheţ că a trecut prin zile fripte
Şi nu mai poate din pământ să-şi ridice privirea
Se întreabă: de ce odată cu anotimpul se scurge şi iubirea?

Am un trandafir în glastra vreau să se transforme în nevasta
Să trecem bariere, munţi, câmpii şi să culegem maci
Dar spinii dor, mă-nteapa-n coastă
Nu ţipa! Marius, taci şi-nvata!