Recenzie carte "Rosu şi Negru" de Stendhal

Romanul Roşu şi Negru, scris de
Stendhal, este unul dintre puţinele romane care m-au impresionat atât de mult
şi care, spre sfârşit, mi-au dat o stare de tristeţe şi…milă.

Acţiunea se petrece
începând cu anul 1830. Acţiunea nu este una complicată; ceea ce pare a fi mai
complicat este modul de viaţă şi modul de gândire al personajului principal,
Julien Sorel, personaj cu o gândire ce aduce mai mult a carte psihologică.

Julien Sorel este fiul
unui cherestegiu dintr-un mic oraş din Franţa care visează la o carieră
militară şi la o situaţie financiară deosebită la fel cum a fost şi eroul său
Napoleon. Ca să ajungă să-şi atingă asemenea vise, Julien a „apelat” la
Biserică, pregătindu-se astfel să devină preot.

Firul adevărat al
acţiunii începe în momentul în care domnul de Renal, primarul oraşului, îl ia
pe Julien la el ca profesor al copiilor săi. Aici o cunoaşte pe doamna de Renal
cu care îşi propune să ajungă în punctul în care o poate seduce. Deşi la
început e doar un joc, o ambiţie a tânărului, acesta ajunge să se
îndrăgostească iremediabil de aceasta. După lungi zile de iubire, datorită unui
rival al tânărului, atât primarul cât şi întregul oraş află de întâlnirile
acestora şi, ca să alunge zvonurile, iar tânăra doamnă de Renal să nu fie
dezonorată complet, Julien pleacă în Besancon, un alt oraş Francez. Acolo
Julien, la îndemnul doamnei de Renal care reuşeşte să-l convingă, intră la o
scoală de preoti unde, prin ipocrizie, castigă admiraţia directorului dar şi
gelozia colegilor. Drept urmare este recomandat ca secretar personal al unui
marchiz în Paris, marchizul de La Mole.

Julien nu reuşeşte să
se integreze în societatea Pariziană, însă reuşeşte să se apropie şi să o
cucerească pe fiica marchizului de La Mole, Mathilde de La Mole. Deşi la
început nehotărâtă şi schimbătoare, Mathilde ajunge să se îndrăgostească de
tânărul Julien şi astfel se lasă dezonorată de acesta. În mod evident, după ce
marchizul află acest lucru şi după ce îl înobilează pe Julien pentru a putea
obţine în sfârşit rangul râvnit şi puterea politică, cei doi urmează să se
căsătorească.

Totul ar fi mers
conform planului dacă nu s-ar fi întâmplat ceva care a schimbat totul şi asta
datorită doamnei de Renal care, împinsă de la spate, scrie o scrisoare
marchizului în care povesteşte întâmplările dintre ea şi Julien, făcându-l pe
acesta din urmă să pară un şarlatan fără scrupule. Aflând toate astea şi pentru
a se răzbuna, Julien o împuşcă pe doamna de Renal; aceasta nu moare, însă
tânărul este condamnat la închisoare şi la moarte.

Sfârşitul nu am să
vi-l spun dorind să vă las pe voi să descoperiţi acest lucru. Aşadar vă urez
„Lectură plăcută!”