Jos,sub coastă - de Voicu Geanina

Pe drumul gloduros dintre bordeie

Ajungi la cimitirul de sub coastă.

Un drum lung,cu un “Hristos de tinichea”,

Cu fântâni burduşite de năpastă.

Sub poala dealului adăpostit,

Blestemat şi părăsit,

Stă cimitirul vechi şi nou sadea.

În dreapta,cruci ofilite,buruieni,

Morţii precipitaţi după război.

Dar ce e jalnic e că

Trupurile,fără conştiinţă-adecă,

Şi-au mutat pardesiele

Şi se joacă în curtea noului cimitir.

Aici,cimentate,sicriele

Poartă dureri şi taine de safir.

Şi nucul de la capul mortului

Spânzură suflete în vid.

Li-e poftă de sete,li-e gâtul arid

Şi viermii pocnesc sătui în găvanele capului.

Alături,mlaştina păpuroasă le poartă regretele

În lumea de dincolo împreună cu pietrele

De care se împiedică copitele vitelor,

Ce calcă cu membrele lor amintirile efemerului.

Ce soartă crudă aduce taina stelelor

Şi ce sfârşit omului,actorului.