Pastel - de Nedea Marioara

                                                             Cerul se deschide spre apus,                                                           Bolţile-s tivite cu pelin.

Cad luceferi la polul opus,

Se-neacă harbujii in vin.

Plutesc printre stele cărări

şi mieii de-argint le tot pasc.

Se zbuciumă pietrele-n mări,

Se clatină muguri şi nasc.

Pierdut în zenit si uitare

un suflet se zbate incert.

Rănit de iubire,

Mâhnit de visare,

Destinul e crud, dar e cert.

Cu sânii umezi, tâmplele coapte,

Fierb apele în mătcile lor.

Un greier mi-a spus ca ieri noapte

s-a sinucis un cocor.