Degradare - de Voicu Geanina
Uneori ne e milă de făpturile care nu mai simt nimic nici pentru ele,nici pentru alţii.
Mă trezesc în noapte ţipete de pasiune şi mizerie,căci în colţul străzii e ea.Îşi câştigă pâinea sub un felinar bătrân,dosit la colţul unei case şubrezite de vânt şi vreme.Nu-i pasă că e în plină stradă.Doar noaptea dulce,misterioasă şi plină de grotesc,ascunde un suflet muribund ce s-a pierdut de mult. Acolo, în plină stradă, printre gunoaie şi şobolani, canale şi gropi, acolo îşi duce păcatele amanta tuturor şi-a nimănui.
Căci a fost a lui,va fi a lor,numai a sa nu va mai fi.Şi ce noroc acum e să o aibă el,când ştie că nu a fost nici primul,nici ultimul stingher,când ştie că fusta ei pe mulţi a ocrotit şi buzele sale pe mulţi a hărţuit.Căci ce plăcere să iubeşti o cârpă transformată în floare de cireş.Dar nu contează,plăcerea e plăcere în fiecare gang de casă,pe fiecare stradă pustie în miez de noapte.
Ea îşi ridică ochii şi mă priveşte fix cu-n zâmbet meschin şi zdrenţuit pe faţă ca inima ce-o poartă-n piept. Ea ştie mersul, ştie viitorul, e acolo pentru orişicare fapt. Îşi aranjează rochia cu falduri şi dantele, îşi potriveşte colierul de perle învechit şi fără nici-o jenă porneşte în căutarea unui alt client.
Cum să iubeşti noroiul pe care alţii-l calcă,cum să doreşti un ciob de sticlă spartă şi cum să preţuieşti o lamă boantă. Nu ştiu povestea ei,căci fiecare are una:un glod de praf pierdut pe lungul drum,un strop de apă-ntr-un ocean,o stea pe infinit azur.
Mă trezesc în noapte ţipete de pasiune şi mizerie,căci în colţul străzii e ea.Îşi câştigă pâinea sub un felinar bătrân,dosit la colţul unei case şubrezite de vânt şi vreme.Nu-i pasă că e în plină stradă.Doar noaptea dulce,misterioasă şi plină de grotesc,ascunde un suflet muribund ce s-a pierdut de mult. Acolo, în plină stradă, printre gunoaie şi şobolani, canale şi gropi, acolo îşi duce păcatele amanta tuturor şi-a nimănui.
Căci a fost a lui,va fi a lor,numai a sa nu va mai fi.Şi ce noroc acum e să o aibă el,când ştie că nu a fost nici primul,nici ultimul stingher,când ştie că fusta ei pe mulţi a ocrotit şi buzele sale pe mulţi a hărţuit.Căci ce plăcere să iubeşti o cârpă transformată în floare de cireş.Dar nu contează,plăcerea e plăcere în fiecare gang de casă,pe fiecare stradă pustie în miez de noapte.
Ea îşi ridică ochii şi mă priveşte fix cu-n zâmbet meschin şi zdrenţuit pe faţă ca inima ce-o poartă-n piept. Ea ştie mersul, ştie viitorul, e acolo pentru orişicare fapt. Îşi aranjează rochia cu falduri şi dantele, îşi potriveşte colierul de perle învechit şi fără nici-o jenă porneşte în căutarea unui alt client.
Cum să iubeşti noroiul pe care alţii-l calcă,cum să doreşti un ciob de sticlă spartă şi cum să preţuieşti o lamă boantă. Nu ştiu povestea ei,căci fiecare are una:un glod de praf pierdut pe lungul drum,un strop de apă-ntr-un ocean,o stea pe infinit azur.
Niciun comentariu:
Fara insulte, jigniri sau amenintari! Orice mesaj care nu se supune regulamentului va fi sters.