SONET XIII - de Mihalache Alexandra

A fost de-ajuns iubirii să-i dau arme

Să lupte-n timp și spațiu... Fără margini

Povestea ta rescrisă-n sfinte pagini

Sub streașina tăcerii veșnic doarme.

Vântul  albastru-nlănțuie imagini,

Un glob de amintiri vrea să îmi sfarme,

Tomnatice priviri mă duc spre karme-

Condamn lumina plânsă în paragini.

De-a mea singurătate nu te teme,

Voi regăsi ecoul să m-alin

Și-atunci când dorul tău o să mă cheme

Dormi-voi lângă valul cristalin.

Îmbrățișat cu marea peste vreme

Am să mă-ntorc la tine prin senin...