Interviu cu Rodocea Adina Mădălina - locul 2 în SUPERBLOG

       Astăzi stăm de vorbă cu ocupanta locului 2 in cadrul competiţiei SuperBlog 2014. Nu am să v-o prezint eu, ci am să o las pe ea să se prezinte.

1.        Bună! Îţi mulţumim că ne-ai acceptat invitaţia de a acorda un interviu revistei Orizonturi Literare. Vreau să te prezinţi pe tine şi pe partenerul tău (blogul) care te-a ajutat să ocupi acest loc.
Înainte de a mă prezenta, țin să vă mulțumesc pentru ocazia de a împărtăși cu cititorii experiențele ultimelor luni din cadrul competiției SuperBlog. Mă numesc Rodocea Adina Mădălina, însă prietenii mă știu drept „Mădă”. Sunt studentă la Informatică și cred că acest fapt a contribuit în mare măsură la întoarcerea spre condei – întotdeauna am avut și o înclinație spre partea umană, iar acum, de când informatica și matematica îmi ocupă mai tot timpul, simt nevoia să mă descătușez scriind sau citind. Așa că SuperBlog-ul a picat la țanc! Mi-am luat de braț blogul, pe care l-am botezat „Nina Docea” și mi-am propus să fac o treabă bună, bineînțeles, cu ajutorul lui. Eu zic că am și reușit!

2. De când ai blogul deschis? Ce fel de articole putem găsi pe blogul tău?
Blogul a prins viață pe la sfârșitul lunii august, anul trecut, când eram (și încă mai sunt!) într-o continuă căutare a sinelui. Inițial mi-am propus să-l transform într-un fel de jurnal personal, însă astăzi conține articole pe teme generale – de la povestiri scurte până la impresii asupra filmelor care m-au marcat. Fiind un blog destul de nou, majoritatea articolelor sunt cele participante în competiție, însă pe viitor am de gând să lucrez mai mult la secțiunea „Jurnal”, o secțiune mai aproape de sufletul meu, în care notez diverse întâmplări petrecute pe stradă, în autobuz, în magazin, oriunde. Sunt lucruri mărunte pe lângă care trec și care lasă o amprentă uriașă, dar pe care mi-am propus să nu le mai uit, ci să le aștern pe foaia digitală. 

3. Ce înseamnă SuperBlog pentru tine?
Chiar dacă nu mă pot lăuda decât cu o singură participare, mi-am dat seama că SuperBlog nu este doar o simplă competiție de blogging creativ. Pentru mine, e mai mult decât atât. E o... stare de spirit. Și nu exagerez. Pe toată durata desfășurării concursului m-am simțit plină de viață, mereu în căutarea unor idei frumoase, mereu pozitivă. În plus, mi-am dat seama că mi se potrivește foarte bine să scriu ceva pe o temă impusă. E adevărat și că mi-a furat mult timp prețios, pe care trebuie să-l recuperez acum, în prag de sesiune, însă am făcut un fel de pact cu mine însămi: dacă o să am fie și o singură restanță, n-o să mai particip în primăvară la SuperBlog. Însă cum îmi doresc enorm să particip, la cât de bine mă cunosc, n-o să am nicio restanță! 

4. Ce te-a motivat să scrii şi să mergi mai departe într-o competiţie atât de mare?
După cum spuneam, mi-a fost dor să scriu, iar acesta a fost motivul principal pentru care am continuat. Nu-mi place să fac lucrurile pe jumătate, și-n plus, răsturnarea neașteptată a clasamentului nu m-a lăsat să renunț, ci m-a ținut într-o tensiune continuă. Una plăcută.

5. Odata ajunsa pe locul 2, putem spune că cunoşti reţeta succesului. Care este aceea? Ne-o împărtăşeşti şi nouă?
Cred că e foarte important să acorzi fiecărei probe câteva zile, timp în care să cercetezi prin toate ungherele minții și ale sufletului o firimitură de idee. Nu cred că există nici măcar un articol participant căruia să-i fi cunoscut finalul atunci când am început să scriu primele rânduri. Lucrurile pur și simplu au curs de la sine. Un alt aspect important îl reprezintă perseverența. Întotdeauna am fost de acord cu ideea că degeaba ești talentat, dacă nu ești și muncitor. Iar în SuperBlog se aplică foarte bine zicala asta.

6. Ai avut momente în care te-ai gândit să renunţi? Ai greşit ceva pe de-alungul competiţiei?
Nu m-am gândit nicio clipă să renunț, cu toate că și eu am resimțit dezamăgirea de pe urma unor note acordate. N-am judecat niciodată juriul, ci m-am judecat pe mine. De acolo vine dezamăgirea, din faptul că n-am putut mai bine. Țin minte că au fost nopți în care dormeam neliniștită, știind că a doua zi urma să primesc o notă de care nu eram prea sigură. Nesiguranța asta mi-a dat de gândit și-am înțeles atunci că mă pot autoevalua. Conștientizam, deci, dinainte ce-am greșit și nu mă simțeam neîndreptățită de jurați. 

7. Atunci când ai scris, te-ai raportat întotdeauna la concurenţă sau nu ai ţinut seama de ei şi ai scris pentru tine?
Am preferat să citesc articolele celorlaltor participanți abia după ce le scriam pe ale mele, căci nu doream să fiu influențată în vreun fel. Nu mi-a fost teamă că vor exista idei identice pentru că întotdeauna am pornit de la o experiență personală, pe baza căreia să construiesc povestea care să se plieze pe cerințele sponsorilor. 

8. Când a început competiţia, credeai c-ai pe primele poziţii?
Țin minte că am început competiția cu dreptul, prima notă acordată fiind un 100. Trebuie să recunosc că am avut atunci un moment în care m-am gândit că va fi floare la ureche să câștig SuperBlog-ul și deja mă vedeam învingătoare. Mi-am dat seama, după încă un set de note, că eram doar naivă.

9. Există şi o sărbătorire a locului 2? Dacă da, care este aceasta?
Nu i-aș spune sărbătorire a locului 2. I-aș spune sărbătorirea SuperBlog-ului. Și spun asta pentru că la Gala SuperBlog din 13 decembrie 2014, care a avut loc la Straja, n-a contat cine a fost pe primul loc și cine a fost pe ultimul. Eu m-am simțit fericită pentru că în sfârșit am reușit să cunosc lumea din spatele blogurilor și nu mi-a trecut nicio clipă prin gând că mă aflu acolo pentru că am ocupat poziția a doua în clasament. Ciudat, știu, dar adevărat.

10.  Un mesaj pentru cei care ne citesc.
M-aș rezuma la câteva rânduri pe care le puteți găsi și pe blogul meu și care, poate, dau de gândit:
Viaţa fiecăruia dintre noi este o poveste, fie ea de dragoste sau tragică, plină de ierni topite sub căldura inimii sau de lacrimi ce îngheaţă la marginea pleoapei. Un lucru e cert: suntem datori să găsim licoarea magică ce preschimbă povestea noastră într-una de adormit copii…