BaldoVinul - de Nicolae Baldovin

Timpul e trecut prin
alcool, așa cum spirtul e trecut prin pâine. Știți, întrebarea aia pe care
întârziatu' o pune în cârciumă mereu. De când sunteți aici? De atâta bere, se
răspunde și se indică tacticos recipientul din care s-a consumat timpul. Timpul
se conservă. Tragi de el sau îl dai pe gât moment după moment, depinde de cât
ești dispus să cheltuiești. Acum fiecare cu cât își permite. E un întreg
balamuc și cu timpul ăsta. Se îmbuteliază, se trece prin filtre, se prelucrează,
se pune în butoaie. Trebuie ținut bine în spații întunecate și răcoroase ca să
nu se altereze. Îl mai scoți la ocazii speciale, îl consulți, îl treci prin
minte și te-ajută să-ți treacă, se petrece la petreceri. Treaba e că numai
vinul mai lasă ceva pe fundul paharului. Condiția e să fie d-ăla autentic, de
țară, tare, care te ia de ochi din prima și îți dă palpitații de toate
felurile. Vinul bunicilor, ăla greu de dus. D-ăla de face valuri pe la chefuri
și naște mustrări de conștiință a doua zi. Îl cauți în toată casa, prin
debarale de existența cărora nu știai până atunci, când te lasă iubita pentru
un bou. Evident, în afară de tine, toți sunt boi. Oricum, cred că d-asta îl
prefer. E singurul care mai lasă ceva urme despre cum a trecut timpul. Mă
gândesc la mine, că stau pe aici de nu știu când. Stau de m-au uitat sfinții,
cum se spune. Am vinu'-n nume și sper, fiindcă nu mai am de cheltuială, să nu
se facă oțet.