Copilul ară trupul - de Luis Popa

Am
învățat să merg înapoi

până
acum știam să merg doar înainte

această
lecție mi-a prins bine

întorcându-mă
să privesc satul de pe colină

acolo
unde sunt îngropați toți cei care au murit

neavând
vreo vină.

Învelesc
cu pielea casele ponosite

pentru
a simți emoția prispelor vechi

în
care se ascund amintiri

cu
păpușile de pluș

ridicate
din fașe

pentru
a mângâia temelia de piatră

auzind
că și aceasta plânge

când
singurătatea se abate asupra ei.

Pe
drumurile de la răscruce

umbrele
se plimbă

este
prima când surprind așa ceva

când
o umbră își plimbă propria umbră

merg
spre biserică

pentru
a prinde liftul

care
le ridică la cer.

Este
trecut puțin de miezul vieții

clopoțelul
sună

în
dreptul școlii așteaptă plugul

copilul

ară
trupul.