Dilema gramaticală - de Nicolae Tomescu

Într-o zi pe l-asfințit, cînd gramatică studiam

Dintre pagini răsfoite niște sunete răzbeau,

Cît de straniu! De pe coală,  literele dispăreau

Volatilizate parcă și-apoi glas ciudat prindeau!

Mici ciocane de oțel, în timpane mă loveau.

Ce fiori! Ce grozăvie! Cartea strigă răspicat

Că războiul e iscat, de Subiect și Predicat!

Fiecare își arogă, dreptul la supremație

Dar prin ast-au tulburat, a frazei democrație.

Căci Subiectul intervine, cu un aer arogant

Că în orice propoziție, el e cel mai important

E Cezarul, e Eroul! Care lumea îl aclamă

Iar Subiectul nici că are, vreo nevoie de reclamă!

Restul nici nu mai contează, totul se subînțelege

Că Subiectul este totul, este literă de lege!

Dar cu asta, Predicatul, e total în dezacord

Și-și propune să provoace, la rival atac de cord

Și afirmă cu tărie că Subiectu-i condamnat

Să depindă întrutotul, și pe veci de Predicat

Fiindcă singur într-o frază este ca  paralizat

Nu mai știe ce se-ntîmplă și-i complet debusolat

Iar acum  CE se petrece,  este lucrul ce  contează

Iar Subiectul, singular, mai nimic nu valorează.

Intervine Adjectivul, care aspru-i dojenește

Pe Subiect și Predicat, azi cînd lumea îi bârfește

Și le spune că-ntr-o frază, tot ce-i farmec și culoare

Este dat de Adjectiv, fără dânsul sensul moare.

La final apare Punctul, ce-n dispută se implică

Cu adîncă-nțelepciune , ceața frazei o ridică:

“ Fraților nu-i loc de ură, hai discuția s-o curmăm

Și să punem Punct disputei, și apoi să ne-mpăcăm”.

Ca prin farmec de poveste, liniștea  s-așternut

Iar disputa în final, de necazuri s-a cernut

O problemă ce-a adus, o reală isterie

Imediat e aplanată, de-a Punctului pledoarie.

Iar pe coala părăsită,  literele reapar

Și se jură din rărunchi, cu năduf și cu amar

Liniștea să o păstreze, între fraze ca-ntre frați

Când Subiectul, Predicatul se vor crede împărați.

Mă trezesc la realitate, și-am rămas cu o morală

Când cei mari argumentează aroganți și plini de fală

Pot chiar și cei de pe urmă, fie ei și cei mai mici

Să rezolve o dilemă, fără a pocni din bici.