Când clipa mea te plouă - de Lusiana Drăguşin

Umerii goi tresar

de egoism trupesc

te-aş fi modelat iar

din lutul nelumesc

sculpteză-mă firidă

în nişa sufletului tău

ca pe o albă silfidă

undeva într-un hău

în colţuri părăsite

bat orele cathartic

secunde nesfârşite

pulsează enigmatic

esenţa lumii mută

zidită-n veşnicie

de-o veche alăută

ce cântă-n silnicie

cerşeşte îndurare

sperând viaţă nouă

şi-a inimii iertare

când clipa mea... te
plouă !