Deșertul - de Luis Popa

Valurile dragostei acoperă Luna

îndulcind zâmbetul cămilelor ascunse printre dune
parfumul nisipului se ridică-n aer
îmi răsfață nările
îl mângâi cu mintea
îl ador.

Credeam că este un personaj dintr-o carte
care a învățat să meargă prima dată pe tavan
un actor
dintr-un spectacol ambulant
care adună toate religiile lumii într-un singur psalm
dar când colo ce să vezi
el este regizorul
si cu ajutorul aripilor de vânt
își curăță scena
de impurități.

L-am văzut cum își încalță tălpile cu apă
pentru a fi sărutate de trecători
cum își îmbracă trupul cu verdeață
pentru a fi descoperit
de visători.

Deșertul
da
iubesc deșertul
fiind mult mai curat
decât...