La limita dintre ficțiune și realitate – majorarea costului unei călătorii cu metroul - de Alexandru-Cristian Preda

Sistemul de transport românesc pare a
clădi un consens al ideilor transpuse docil pe

contractele cârpite de substanța
diluată a cuvântului șoptit. Am dovedit de multe ori abilități

oratorice impresionante și
cunoștiințe vaste în domeniu, dar orice convenție stabilită este

dezbătută și atât. Punerea în
aplicare, însă, e departe de a fi săvârșită, înainte de a mai ajunge la
desăvârșire. România are, sub mai multe aspecte, o fundație șubredă și un
terasament

mobil, variabil, ce se clatină
indecis pe pilonii ridicați de societate. Am putea admite ca cert

determinate pentru un anumit set de
valori etice, morale, că cerințele financiare minimale în

baza vânzării unui produs, de orice
factură, se raportează, într-un procentaj substanțial, la

calitatea serviciilor oferite. Însă
validitatea acestei afirmații este nulă în ziua de azi,

coexistând un surplus de informații
prelucrate "manual" de autorități după bunul plac,

definind conceptul de furt
intelectual, practicat la scară largă de clasa politică, situându-se în aceeași
marjă de eroare, în degradarea completului de valori sociale, și furtul
economic,

mascat, camuflat de jocul de culise
al propriilor necesități materiale.

Cele afirmate anterior constituie
esența unui cuplaj amplu de raționamente, opinii și

argumente conclusive ce dezvăluie
tematica unui subiect ce s-a imersat în fibrele dezbaterilor febrile din rândul
a zeci de mii de oameni. Discursul empiric pe care intenționez să-l

elaborez, izvorăște dintr-o revoltă
interioară aprinsă pe tăciunii încă nestinși ai vremurilor

trecute. Dezideratul societății
Metrorex este jertfa financiară a populației bucureștene

constrânsă de circumstanțele impuse
să achite un cost mai mare pentru o călătorie cu metroul. Propunerea ce este
literă de lege pentru conducere, contestată într-o oarecare măsură de

sindicaliști, vine pe fondul
neconcordanțelor sesizate, între valoarea unui bilet de voiaj

subteran urban din țările occidentale
și de pe frontul vestic al Atlanticului, si cea a unuia din România.

Manipularea sumelor mari ce vor intra
în contul societății comerciale se înscriu în seria

hotărârilor penibile, nejustificate
de realitatea justă, de cotidian, irelevante, în contextul în

care sunt zugrăvite pe un fundal
desprins parcă din scenele de război, fapte sinucise pe

caldarâmul "artei" suburbane.
Peisajul deplorabil al stațiilor de metrou, privite dintr-o

perspectivă optimistă asasinată în
simțuri, inundă cascada de nuanțe ironice în sumele

vehiculate de Metrorex. Multe
nereguli acaparează furnizorul de servicii de transport

menționat, multe hibe, numeroase
întrebări, un singur răspuns: majorarea taxei de călătorie cu metroul, ce va
afecta mai bine de un milion de bucureșteni care călătoresc zilnic cu acest

mijloc de transport în comun. Prețul
este piperat, iar oferta inexistentă. Conducerea societății afirmă că este
necesar să ne conformăm tarifelor medii din Uniunea Europeană. Însă diferența
dintre calitate și cost, în România, este megalitică, pe când în occident, este
infimă, chiar

zero.

Momentul crucial al propășirii către
halele-ruină ale stațiilor vine cu o invadare, un balsam de mirosuri ce ascute
simțurile, dar și un spectacol vizual autentic. Lăsând abordările

zeflemitoare deoparte, tabloul ce
încadrează acest mijloc de transport subteran, cu toate

elementele sale componente, este
terifiant. Pe magistrala 4 (Gara de Nord - Parc Bazilescu)

încă mai circulă vechile garnituri,
inaugurale acum 35 de ani, care scârțâie din toate

încheieturile, suflul le e îngreunat
de tonele de vopsea tricotate de arta graffiti-ului nocturn.

Vagoane care își leagănă tinerețile
sub firul anilor îngropați sub tinicheaua de metal, și își

alintă bătrânețile când către babord,
când către tribord, asemenea unei fregate pustiite de

valurile ce o asmută către țărm, în
jocul timpului nărăvaș. Intră timid în stații, izbindu-și ușile amorțite în
părți, în contrabalansul vremurilor apuse. Însă noile metrouri CAF achiziționate

din Spania - 16 la număr -
funcționează aproape după aceleași standarde europene. Conform oficialilor
metrorex, acestea au fost livrate cu mai multe defecte din fabrică, piese lipsă,
fapt

pentru care a fost necesară o
perioadă mai îndelungată de probe (ne amintim că luni de zile

acestea au circulat fără călători pe
magistrala 2). Totodată, s-au găsit pe șine rulmenți și

piulițe ce au căzut din acestea,
afectând siguranța bucureștenilor. De asemenea, a fost

necesară scurtarea peroanelor cu câțiva
centimetrii, pentru că dieta la care au fost supuse

noile garnituri a fost ineficientă,
deși au mai pierdut din greutate pe parcurs, ca dovada

pierderile calorice abandonate pe
drum, amintite anterior...

De departe, locul de baștină al
igrasiei, mucegaiului, calcarului, și al altor straturi și

substraturi sedimentare depuse în
urma torenților formați pe peroane și sub căile ferate, sunt

stațiile de metrou, aproape fiecare
de pe orice magistrală. Micul Paris a fost înecat de valurile Micii Veneții născute
în subteran. Chiar dacă plouă sau este o vreme caniculară la suprafață,
umezeala locului ne inspiră un aer epurat.

Explicația concretă, concisă a
oficialilor îmbracă forme fluorescente de indolență și indecizie morbidă, fiind
aceea că metroul din București se află sub nivelul pânzei freatice, prin
urmare, nu există, în secolul XXI, nicio soluție de a drena apa pe făgașul
firescului modernității. Stații precum Piața Romană, Universitate sau
Tineretului "acuză" astfel de probleme, pereții sunt

plini de mucegai și pârâuri de rugină,
iar tavanul aidoma. Zeci de stații au fost decopertate,

fie fără niciun temei rațional, fie
pentru a lăsa cale liberă fluviilor subterane să se verse în

neant. Curenți de aer cald, umed, te
întâmpină la confluența galeriilor, înmiresmând

atmosfera pașnică, creată de
turbinele aeronautice care îți turuie gândurile la marginile

peroanelor.

În altă ordine de idei, prețurile vor
crește pentru o cartelă de două călătorii de la 4 la 5 lei, o

cartela de 10 călătorii, de la 15, la
20 de lei, și chiar mai mult, o lovitură crâncenă pentru

zecile, sutele de mii de elevi și
studenți care merg la liceu sau la facultate cu acest mjloc de

transport în comun, abonamentul lunar
de 62 de călătorii va fi șters din "grila" Metrorex.

Angajații se plâng de salarii mici,
însă veniturile companiei cresc anual, deși nu s-a facut nicio investiție
notabila până acum, dar promisiunile, dupa cum suntem obișnuiți, nu contenesc a
mai fi debitate de conducere. Ei compară ficțiunea, noi comparăm realitatea. Ei
confruntă

tarifele de la noi cu cele din
Occident, însă condițiile oferite sunt un oprobiu al normelor

umane, pe când cei din Moscova, spre
exemplu, călătoresc în adevărate palate, iar metroul

londonez, deși cu 100 de ani mai
vechi ca al nostru, e un muzeu subteran de înaltă rezoluție.

Iată cum argumentul dezaprobă
idealul! (...)

Sursă: economica.net