Copilul ară trupul - de Luis Popa

Am învățat să merg înapoi

până acum știam să merg doar înainte

această lecție mi-a prins bine

întorcându-mă să privesc satul de pe colină

acolo unde sunt îngropați toți cei care au murit

neavând vreo vină.

Învelesc cu pielea casele ponosite

pentru a simți emoția prispelor vechi

în care se ascund amintiri

cu păpușile de pluș

ridicate din fașe

pentru a mângâia temelia de piatră

auzind că și aceasta plânge

când singurătatea se abate asupra ei.

Pe drumurile de la răscruce

umbrele se plimbă

este prima când surprind așa ceva

când o umbră își plimbă propria umbră

merg spre biserică

pentru a prinde liftul

care le ridică la cer.

Este trecut puțin de miezul vieții

clopoțelul sună

în dreptul școlii așteaptă plugul

copilul

ară trupul.